Eram în țară, în gara Vaslui,
Când știrea lovi ca-n cremene
Că deja vor cânta Domnului
Cele două inimi gemene.
Plângeau cele două maluri de Prut
Și trenul oprit în gară,
Era o tăcere de lut
Și aprinse lumânări de ceară.
Ion și Doina plecase pe veci
După ceasul lor de glorie
Pe-acest dulce pământ, lăsat de daci
Și de-a lui Ștefan domnie.
Împreună au trezit poporul
În lupta sa de deșteptare,
Împărțindu-ne cântul și dorul
Să fim cu toții o suflare.
Limbă, tricolor, independență –
Gânduri și fapte ce-au marcat
Scurta și zbuciumata lor viață
Până când la cer s-au ridicat.
Au cântat tricolorul nostru sfânt
Și dorința de libertate
Ne-a rămas în veci, pe acest pământ
Numele vostru-n eternitate.
Trecut-au ani și ani, dar glasul lor
Mai dăinuie dintre stele
Peste latinescul literelor
Din scrisul nepoatei mele.
Andrei Luțcan,
Or. Sângerei
