Grigore Vieru a scris cândva o poezie pentru copii, care se termina astfel: „Prima dată, când harbuzul/ S-a plimbat cu troleibuzul!”.
Mai târziu, Grigore Vieru a plimbat personal cu troleibuzul…cântece. Nu în glumă, ci în serios.
Puțini cunosc faptul că, în afară de versuri și texte pentru cântece, Grigore Vieru a compus și muzica multor cântece. Poezia adevărată este înrudită cu muzica, însă extrem de puțini poeți sunt în stare să facă și versuri bune, și muzică bună. Poetul îmi spunea că, înainte de a se deda poeziei, a cântat.
Vocația pentru muzică, abandonată în tinerețe, a revenit la Grigore Vieru în perioada de maturitate. Melodiile la propriile versuri puteau să răsară în orice loc și orice situație. Trebuia să rețină ritmica și melodica. Deoarece poetul nu cunoștea notele muzicale pentru a le fixa pe hârtie, era nevoit, pentru a nu le pierde, să le îngâne până ajungea la compozitor. Compozitorul profesionist prindea din zbor melodia compozitorului neprofesionist și o salva în note muzicale.
Odată, povestea poetul, mi-a venit melodia undeva lângă o școală. Am îngânat-o, pentru a nu o pierde, și în troleibuzul cu care mă duceam la compozitor.
Preocupat de cântec, am uitat să iu bilet. Vine controlorul. A-a-a, nu aveți bilet?!Plătiți amenda, zice. Eu fără a înceta să cânt, am achitat amenda. Controlorul sever rămase uimit – prima dată în viața lui văzuse cum cineva plătea amenda cântând.
După aceasta, spuse poetul-compozitor, mi-am cumpărat casetofon.
