Suntem îngeri unii pentru alții…

 

Peste noapte, în vis, a venit pe-ndelete,

Moș Crăciun, ce-l aștept cu lumină în plete.

Fără barbă și nins, cu privirea-i tot blândă,

Făr’ desagă pe umăr, dar smerit și cuminte.

 

Îl privesc peste vremi și-l mângâi părintește,

Îi simt palma brăzdată de tocitele creste.

Și mi-e bine cu el, îmi plec capul pe umăr,

și-l colind cu dor vechi, ce în noapte răsună:

peste uși încuiate, peste porți ferecate,

de uitare și-osândă peste crucile toate.

de iertare, acum, și atunci când se iartă.

Mai sunt încă copil? Tot greșesc, se prea poate.

 

Viscolește domol peste pâinea din vatră,

Ce-oglindește în ea, umbra maicii-curată.

Ca o rugă rostită la icoana bătrână

Pentru muți de durere și-osteniți de izbândă.

 

Te aștept chiar și mâine și oricând altădată,

Moș Crăciun cel din Ceruri – Bunul meu tată,

Dar te rog, fie-ți milă, și când vii pe la mine,

să-mi-o-aduci și pe maica,

Dor de voi… dor mă ține.

de Liliana Neaga-Lavric