17
DISTRIBUIȚI

Nu mă mai mângâie ca pe vremuri

S-a întâmplat lucrul acesta într-o bună zi când, ajunsă în fața ușii pe care împingând-o, după ce am învârtit cheia în lacăt, a făcut să se audă un scârțâit  cu care urechea mea s-a obișnuit atât de mult încât dacă ar dispărea, ca printr-o minune, aș crede că am intrat într-o altă casă. Brusc m-am pomenit cu… O, Doamne, dar cum se poate, m-am întrebat aproape în neștire?

Victoria Marin

 Că de la o vreme vorbesc doar cu umbra omului care știa să-mi adune puterile ca să zâmbească de dincolo de imensele dureri din suflet, învăluindu-mă într-o căldură ca cea a soarelui de primăvară, unicul om care era gata oricând să-și dea sufletul pentru mine și care nu știa de supărare… Fără să-mi dau seama ce fac, am întins mâna tremurândă în întâmpinarea ei, dar răceala oglinzii mă despărți pe mine cea de azi de ea, cea dintotdeauna – buna și scumpa, eterna mea mamă…

Din acea zi, obișnuită s-o știu mereu în preajma-mi, deunăzi mă surprinse că în locul chipului scump și drag a părut altul. Privesc îndelung în ochii care s-au încrucișat cu privirile mele și un fior mă taie din creștet până-n tălpi, făcând să se ridice ceva greu de tot din toată ființa mea spre gâtlej, iar de acolo să mă poarte spre timpuri în care s-o  găsesc pe bunica ai cărei genunchi țineau loc de leagănul pe care nu-l aveam în copilărie, tot ea împărțindu-ne mere la sărbătorile de Crăciun și Paști, pe care reușea să le păstreze astfel ca noi nicicând să nu știm unde le ținea  și cu al căror gust nu pot fi comparate bananele ,portocalele sau alte inimaginabile bogății și bunuri ale pământului. Bunica mai avea pentru noi bucățele albe de zahăr pe care ni le împărțea, lăudându-ne că eram „bravo” și pe care acum amintindu-le, nu le asemui cu nici un fel de ”Meteorit” sau ”Favorit”.

Acum, ea blânda și buna de cândva, nu-mi dă nimic, nu mă mai mângâie cape vremuri cu priviri blânde, ci doar mă cercetează cu ochii aproape severi de parcă încearcă să-și amintească unde ne-am despărțit ultima oară sau poate unde ne-am cunoscut, dacă ne-am cunoscut cu adevărat?

Și deodată îmi simt sufletul în zbucium: oare de unde și din ce timpuri se tot trage acest chip pe care l-am îmbrăcat în ziua venirii mele pe acest pământ și pe care neapărat îl va prelua mâine cea care azi este tânără și înfloritoare, iar mai apoi cu siguranță va fi transmis celeia ce în prezent se bucură de blândețea ființei al cărei zâmbet face pentru ea să răsară soarele în miez de noapte, iar amintirea dulciurilor pe care i le servesc acum neîndoios o vor purta prin anii lipsiți de griji și de nevoi?