Oamenii pe care-i port în suflet

Câtă vreme matematica începe cu 1+1=2 și vor fi copii, care să ne trâmbițeze continuu acest adevăr, vom avea nevoie de școală. 

Și pentru cei avuți și pentru cei sărmani. 

Și pentru cei desculți și pentru elitari. 

Și pentru cei cuminți și pentru sățioși. 

Și pentru cei orfani și pentru cei zeloși. 

Și pentru cei retrași și pentru curioși.

Și pentru cei pragmatici și pentru visători.

Și pentru cei mai mici și cei mai mărișori.

Și pentru toți copiii, precum am fost și noi.

Oamenii pe care-i port în suflet…

sunt plăsmuiți în rugă, 

clădiți din ascultare, 

stropiți cu candoare.

Oamenii pe care-i port în suflet…

vin dintr-o altă lume,

plină de frumos, strădanie și iubire.

Pentru că, mai presus de toate, școala înseamnă dragoste. Și ne amintește că putem ajunge departe doar cu iubirea de-aproape.

Oamenii pe care-i port în suflet…

au suflat Lumină,

în viața mea și-n viața copiilor mei.

Sunt rari. Dar sunt!

Și vor fi mereu, câtă vreme prunci se vor naște.

Oamenii pe care-i port în suflet…

sprijină lumea, doar cu o frântură de cretă.

Reverență, Mărite Dascăl!

 Învățăcelul de odinioară, Liliana Neaga-Lavric