Unica realitate pe care o trăim în aceste timpuri e cea a cuvântului

La 8 octombrie 1999, apărea, pe piața informațională, o nouă publicație – „ Ecoul nostru”, un ziar așteptat de multă lume. Prin pasul care l-am făcut atunci, am încercat să vă facem mai puternici, să vă cunoașteți mai bine istoria, graiul, sufetul, valorile, semenii. Dar și să vă facem mai bogați.

Maria Țurcanu

Lumea zice că timpul trece atât de repede, încât nici nu-ți dai bine seama când bat la ușă aniversare după aniversare. Sunt și eu de acord că viața este o goană fără odihnă or, parca mai ieri a ieșit de sub tipar primul număr al „ EN” iar astăzi Dumneavoastră țineți în mână ziarul cu numărul 1171. Au fost ani grei, dar și frumoși. Și dacă ar fi s-o luăm de la început  tot pe această cale am merge. Adică pe drumul presărat cu flori și spini, cu succese și insuccese, cu reușite și greșeli, cu laude, uneori exagerate și cu critici, uneori nemeritate. În acest răstimp ziarul s-a „ pricopsit” cu mii de prieteni adevărați, dar și cu oponenți de conjunctură. Ne bucurăm de primii și nu ne supărăm pe ce-i de-i doilea, fiindcă ne dăm bine seama că numai euro ( dolarii, leii, lirele etc) plac la toți. Multe din ideile noastre ne-au fost sugerate de cititori  și invers, multe dintre revendicările mulțimilor din acea perioadă erau preluate de pe paginile săptămânalului nostru.

Din păcate, memoria omului e ca și viața  lui – scurtă. Mereu vin evenimente care  se vâră peste el, și dânsul uită și lucruri care, poate, n-ar trebui uitate. S-au făcut multe tentative în acești ani de a decapita „Ecoul nostru”. Dar nu le-a reușit.

Și acest merit ne aparține deopotrivă, și nouă, celora care scriem, și domniilor voastre, pentru care scriem.

Visul nostru, al celor de la ziar, a fost și este ca articolele noastre, fiind puse unul lângă celălalt, să compună toate împreună un portret al epocii. Dacă ne-a reușit sau nu, numai Dumneavoastră puteți aprecia.

Mă adresez acum cititorului de mâine, care va căuta bănuiesc, să descopere și de pe paginile acestei publicații careva detalii din istoria acestor vremuri pline de frământ. P

Pentru tine am scris, pentru tine am trăit și am îndrăznit, ca tu să fii om demn într-o Țară demnă de pe un continent demn.

Unica realitate pe care o trăiesc unii dintre noi în aceste timpuri e realitatea cuvântului.

Pentru anii care vin ne dorim putere și voință, pace, sănătate și curaj, stabilitate în toate domeniile și cititori cât mai mulți în toate satele și orașele. Și cum este „moda” la ziariști, ce fel de aniversare fără a afla opinia celor care ne citesc față de noi.

-Este ziarul „ Ecoul nostru” o sursă credibilă de informație?

-Ce ați doi colaboratorilor publicației în continuare?

Mihai Ungureanu, poet, compozitor din orașul Sângerei:

Steluța de vineri

Fiecare a cincea zi a săptămânii, vine către noi cu Lumină și Adevăr, Bucurie, e ziarul drag „ Ecoul nostru”. Această publicație e legănată de  23 de ani de către neobosita directoare, Maria Țurcanu, persoana care trece prin suflet fiecare cuvânt, fiecare frază până să ajungă la cititor. Precum toamna ne bucură cu bogățiile câmpului, așa și  ziarul „EN” vine în casele noastre, să ne lumineze gândurile, să ne bucure sufletele.

Felicitări tuturor colaboratorilor,/ S-aveți râuri de cuvinte, inima mereu să cânt./ Câtă rouă e pe flori,/ Atâția fideli cititori. Să ne trăiești mulți ani, Ecoul nostru.

P.S. Așa cum conducerea colhozurilor de altă dată abonau satul întreg la publicații periodice unionale, naționale, raionale, e cazul ca și agenții economici actuali, administrația publică locală  aboneze  oamenii  la săptămânalul „EN”.

Steluța de vineri să lumineze pentru toți. Or, omul nu trăiește numai cu pâine, el are nevoie și de hrană spirituală.

Elena Cojocaru, satul Trifănești:

Sunt o cititoare pasionată a ziarului. Îl citesc regulat, îmi place cum scriu jurnaliștii de la „ EN”, cum sunt abordate temele din diverse domenii. Eu sunt o adeptă  ziarului.

Le doresc angajaților  săptămânalului să continue numai așa și nu altfel. Să mai apară și rubrici mai noi, chiar dacă toate domeniile sunt ilustrate pe paginile publicației. Succese, noi realizări și și cât mai mulți cititori.

Vasile Moraru, cititor fidel, 78 de ani:

În primul rând, cred că „ Ecoul nostru” este sursa independentă de informare a populației, unice din raioanele Sângerei și Telenești. Ziarul a fost și este bine axat în situații de conflict. Este bine cunoscut în rândurile populației și are o popularitate destul de mare. Ca o recomandare aș sugera să acorde mai mare atenție investigațiilor pe problemele cu care se confruntă comunitatea, sursele de informații să le pună „ cap în cap”, la „ bătaie” la propriu. Aș dori ca în paginile ziarului să fie abordate cât mai multe acțiuni care au loc la nivel local și să promoveze mai intens tinerii.

Doresc celor de la „EN” să se dezvolte, să fie prosperi și să-și lărgească gama de utilizatori-tineri, în primul rând. Ași dori ca ziarul să aibă un tiraj impunător și să fie citit de cele mai largi pături sociale.

Angela Răcilă, satul Drăgănești:

Personal citesc ziarul „EN” de la prima până la ultim pagină și consider că este un ziar cât se poate de reușit, combativ, interesant. Nu vreau să laud sau să critic pe cineva, afirm doar că îmi place să citesc informația prezentată, în special din domeniile educație, socială, culturală.  Publicația este puternică pentru că reflectă aspirațiile păturilor largi și bune a populației. Aspirațiile de a trăi cu gând bun, cu cuvânt bun, cu faptă bună, de a trăi în pace cu toată lumea,

Le doresc celor de la ziar să-și păstreze actualii cititori, să crească tirajul și susținătorii publicației, mult curaj și perseverență pentru a realiza cu succes proiectele demarate. La Mulți Ani, Ecoul nostru!

Adrian Crigan, 53 de ani, Sângerei:

Am citit aproape că permanent „ Ecoul nostru”, deși n-am prea sprijinit politica editorială. Ce pot să zic? De-a lungul acestor 23 de ani, a fost un ziar dur de opoziție. Deși ați proclamat că sunteți un ziar independent ,ați susținut partidele de opoziție și tare mă tem de viitorul Dumneavoastră.  Trebuie să recunosc, apar materiale obiective, interesante. Totuși, jurnaliștii de la „EN” sunt subiectivi.

Sincere  și frumoase felicitări colectivului redacției, ghidat de inimoasa directoare.

 

Liliana Bostan, femeie de afaceri:

De-a lungul anilor, publicația a fost și rămâne o platformă de discuții care nu întotdeauna a convenit autorităților locale, care s-au tot perindat în acești ani, dar ele au avut loc. Jurnaliștii publicației înțeleg destul de bine cum ar trebui să monitorizeze pe cei care conduc raionul, comunele, or, ei prin definiție ar trebuie să fie critici ai conducerii locale, indiferent de culoarea acesteia. Pentru mine personal, „EN” este o publicație de referință în sensul că atunci când am nevoie să mă informez despre anumite lucruri pot avea  încredere în ceea ce publică.

Le doresc cât mai multe subiecte incitante, cât mai mulți cititori și simpatizanți ai ziarului, inspirație, entuziasm, izbândă în ceea ce vor face în viitor, multe putere și încredere.