Ștefan cel Mare și Sfânt este recunoscut cel mai mare român al tuturor românilor. Domnia lui Ștefan cel Mare în Moldova reprezintă punctul culminant al luptei pentru independență și afirmare suverană a românilor în secolele XV-XVI. El a întărit puterea centrală, a pus capăt anarhiei interne, a sprijinit ascensiunea economică și politică a păturilor mijlocii ale boierimii și țărănimii libere, a consolidat instituțiile statului, asigurând Moldovei stabilitate și prosperitate. Pe plan extern a fost călăuzit de ideea asigurării unei poziții cât mai avantajoase pentru Moldova, care să-i îngăduie accesul la independență. A fost în bune relații cu Polonia, Ungaria și Imperiul Otoman atâta timp cât aceste mari puteri au știut să respecte libertatea țării sale, el fiind dușmanul lor necruțător ori de câte au atentat la integritatea teritorială și la neatârnarea Moldovei. Ștefan a aplicat cu abilitate și înțelepciune un sistem de relații capabile să asigure Moldovei o independență reală.
În acest context, într-o primă fază a domniei a refăcut unitatea teritorială a Moldovei prin ocuparea Chiliei- în anul 1465- a înlăturat suzeranitatea maghiară prin victoria de la Baia. În decembrie 1467, a zdrobit hoardele tătărești care prădau Moldova, la Lipnic, apoi a întreprins acțiuni militare pentru a integra Țara Românească în frontul antiotoman, prin înlăturarea de pe tron a lui Radu cel Frumos, omul turcilor.
Marele Ștefan a devenit un deosebit talent militar în bătălia de la Vaslui.
Vestea marii victorii obținute de Ștefan s-a răspândit în întreaga Europă.
Ci siguranță că Ștefan cel Mare a obținut cele mai mari succese datorită Credinței sale în Bunul Dumnezeu, dragostei sale pentru Moldova și pământul străbun.
Domnia sa, de aproape jumătate de veac, este cea mai frumoasă perioadă în istoria Moldovei, niciodată țara nu a fost mai liniștită, mai respectată și mai bogată ca atunci.
În vremea lui Ștefan, Moldova se întindea peste toate ținuturile de la Carpații răsăriteni până la Nistru. Țăranii răzeși, proprietari de pământ, erau chemați la „oaste” în schimbul unor privilegii. Alături de ei, un rol important îl jucau cetele boierilor, care veneau cu oamenii de pe moșiile lor, și cetele târgurilor, alcătuite din târgoveț, care se puteau strânge repede în caz de nevoie. Oastea mare a lui Ștefan cel Mare era deci o „oaste de țară”.
Ștefan cel Mare a fost una dintre cele mai de seamă figuri din istoria popoului nostru. Într-adevăr, în timpul domniei sale, Moldova s-a reorganizat și s-a întărit. Ștefan cel Mare a obținut biruință în majoritatea luptelor pe care le-a purtat. Faptele sale de vitejie au stârnit admirația întregii Europe.