DISTRIBUIȚI

Dragă și râvnitule Ecoul nostru, cel care a o mie cincizeci și patra oară intri sonor în casele noastre cu intenția de a ne ozonifica destinul, te rog să-mi permiți, acum, când sufletul îmi vibrează în deplin acord cu vârsta ta de tânăr ram ce-și altoiește vigoarea, să intru în spațiul ziarului, prin urarea de sănătate morală și financiară pentru bunul mers al demnității tale prin viața spinoasă a evenimentelor din teritoriu și republică, deloc ușoară, în veșnică tranziție și mereu osândită în căutare de lideri autentici care să-i slujească măiestrit.
Înțeleg că biografia ta de până acum, pe care ai scris-o cu inima pentru noi, cititorii, e semnul unei bune culturi a scriiturii, e gestul de curaj pe care l-ai făcut întotdeauna pentru triumful profesionalismului, în pofida regimurilor pe care le-ai supraviețuit și în detrimentul franc al nonvalorilor, al noncunoașterii, al antipersonajelor care s-au perindat cu duiumul la cârma raionului și țării, arătându-se mai puțin interesați de al tău destin.
Știu că rezistența te-a costat uneori scump în planul resurselor umane și că drastic te-au mai durut bugetele. Reverberația durerii și astăzi îți mai dă ghes. Reziști eroic, e adevărat, cu stoicism creezi, cu vie înțelepciune și, prin aceasta, câștigi adeziunea noastră de la o ediție la alta. Aleg să cred, cunoscându-ți echipa de creație, că vei rămâne fidel cititorului în care ți-ai ancorat existența și din care, săptămânal, îți tragi seva, respirația creativității, visele și orizonturile. Sunt convinsă că spiritul tău echidistant ca portavoce a misiunii Ecoului va transfigura fiecare a cincea zi din săptămână, în „vinerea mare” a așteptărilor noastre, cu atributele indispensabile publicației care își spune în pagini radiografia stărilor și a nevoilor din spațiul provincial. Doresc ca lumea ta să adăpostească și de acum încolo sensuri directe ale evenimentelor din raion, dar și sensuri dureroase, spinoase, nearătoase de printre rândurile și gândurile vieții dulci-amare ale oamenilor din raion, rămași acasă sau plecați spre alte tărâmuri în căutare de patrie protectoare.
Visez la o tot mai apropiată zi când, preocupat de creșterea și devenirea ta integră, statul va înțelege și va investi la propriu în dezvoltarea ta firească, așa încât să te poți arăta lumii cu supra de măsură în splendoarea intelectului și inteligenței.
Te respect și te citesc pentru că în fața harului și a dragostei pentru Cititor, despre care scrii cu pasiune, rămân cu capul descoperită și cu sufletul nemărginit.
Tamara Gumovschi, profesoară de română la Gimnaziul „Ion Vatamanu” din Mândreștii Noi