Deja este o tradiție frumoasă ca în fiecare toamnă, la început de octombrie să fie sărbătorită Ziua Profesorului. Indiferent de treapta școlara sau preșcolară anume pe 5 octombrie dascălii de toate categoriile își serbează ziua lor profesională. Niciodată nu m-am gândit că în viitor voi face parte din această breaslă și eu ,nici chiar fiind elev profesia de pedagog nu se regăsea în mintea și gândurile mele ,mai mult chiar și pe băncile facultății de istorie ,meseria de dascăl nu știu cum îmi părea prea banală în condițiile în care pedagogia se afla pe ultimul loc în lista de priorități de angajare după absolvirea studiilor superioare chiar și la colegii mei, dar realitatea mi-a făcut subtil din deget și timpurile care au urmat mi-au demonstrat contrariul. Mi-am început activitatea ca cadru didactic îndată după absolvire la liceul Teoretic Alecu Russo s.Sângereii Noi și nu dintr-o dorință acerbă de a fi profesor ci dintr-o banală încercare să văd ,să simt pe pielea proprie ce înseamnă a A PREDA. Indiferent de așteptările mele zarurile au fost aruncate, într-un fel soarta mi-a fost hotărâtă doar că eu nu știam acest lucru încă…Nu am o experiență mare dar suficientă pentru a înțelege toate condimentele și subtilitățile acestei meserii. Am parcurs etapă cu etapă în procesul meu de formare începând cu prima emoție la prima mea oră publică asistată de mentorii mei și culminând cu ora publica la etapa republicană în cadrul concursului PEDAGOGUL ANULUI. Un moment important în debutul profesional îl constituie mentoratul colegilor cu o experiență mai vastă și cu această ocazie tind să le mulțumesc doamnelor Banaru Svetlana și Caplinschi Valentina pentru susținere, încurajare, orientare și critică constructivă și obiectivă. Indiferent de poziție sau performanțe obținute mereu îmi dau seama că în meseria noastră mereu trebuie să te modelezi, reinventezi, formezi, să te descoperi ca să corespunzi cerințelor de mâine ale copilului, ale societății. Nu este ușor ,drumul pedagogiei este pavat cu riscuri ,obstacole ,eșecuri ,dezamăgiri dar mereu trebuie să mergi înainte ca să-ți menții echilibrul. În schimb efortul este răsplătit prin micile reușite zilnice când vezi acele priviri care te așteaptă cuminți în bancă sau când reușești să transmiți copilului mesajul tău și ești sigur că azi va pleca cu ceva acasă. În condițiile actuale a fi un profesor simplu nu este suficient ,trebuie să fii un vizionar al zilei de mâine, un revoluționar ,un modelator și sculptor pentru firea copilului plus că avem de muncit și la restabilirea cadrului moral al profesorului în societate, este o cursă de anduranță care din păcate de multe ori nu este apreciată la justa ei valoare.
Sincere felicitări dragi colegi, pentru faptul că sunteți și reușiți să oferiți valoare fiecărei zile petrecute în fața copiilor.
Igor Crihan, profesor de istorie
