Stau câteodată și mă întreb dacă îmbătrânesc și încep să am reacții de om care nu înțelege lumea din jur sau lumea se ia după o busolă și eu mă orientez după o cu totul alta? Sunt convinsă că o să vi se pară ridicolă problema de la care pleacă frământarea mea…, dar chiar îmi este frică de bătrânețe … de griji… de responsabilități mai mari… de schimbări…
Știu, trăim într-o lume dificilă, mereu în mișcare, mereu în formare, dar nu pot…sau mai bine zis nu vreau să realizez faptul că așa e făcută viața, așa suntem construiți noi… să ne naștem, să trăim ( mai mult sau mai puțin pe acest pământ) și la un moment dat să lăsăm totul în urmă ( familie, casă, prieteni). Și ca să nu îmbătrânesc mai repede, gândindu-mă la probleme de acest gen, dragul meu cititor, te invit și pe tine să faci următoarele lucruri chiar dacă pare puțin naiv, închide ochii pentru o clipă și visează la ceva plăcut, alintă-te cu dulciurile tale preferate, ascultă la maxim muzica ta de suflet, dansează, zâmbește și trăiește fiecare clipă cu intensitate ca și cum ar fi mereu ultima… Da! Ai dreptate… Viața e uneori foarte zgârcită, trec zile, săptămâni, luni și ani fără să mai simți ceva nou. Însă, odată ce se închide o ușă, alta se deschide și atunci ai parte de multe surprize.
Dacă există „lumea de dincolo” nu știu, știu doar că în lumea în care sălășluim, cu toate incertitudinile ei, e și frumos… e și bine… sunt sentimente, plăceri, bucurii, realizări… Și chiar dacă uneori ne plângem de soartă, vrem totuși să trăim…. În cazul meu să nu îmbătrânesc…
