Eminescu nostru cel iubit,
Păunescu cu Flacăra lui
Și Vieru de la răsărit –
Sunt mesagerii cuvântului.
Ei au crezut în slova scrisă,
Dar și-n puterea ei divină,
Au ținut sus torța aprinsă,
Semănând raze de lumină.
Prutul și Carpații i-au crescut,
În vremuri, locuri diferite,
Dar prin al scumpei mame sărut,
Au prins gustul limbii iubite.
Toți trei și-o singură iubire
De țară, neam, limba română,
Iar ale lor cărți de citire,
Urmașilor să le rămână.
Eminescu, luceafăr în zbor,
Păunescu, Vieru – doi crini,
Ce ne-au îmbătat cu versul lor:
Melodios și plin de lumini.
Toți trei plecați în nemurire,
Se-ntâlnesc la vre-o serată,
Unde-n al stelelor lucire
Mai recită, ca altă dată.
Renumiți poeți ai neamului,
Pe-acest pământ și-n ceruri sfinte,
Ne-ați dăruit cartea dorului
Și-a libertății prin cuvinte.
Andrei Luțcan, or. Sângerei
