DISTRIBUIȚI

În preajma celei mai fascinante și miraculoase dintre sărbători, Paștele, orice creștin caută să vină către ea cu ceva original, irepetabil, încercând ca astfel să sporească cinstirea și lauda adusă jertfirii de sine a Domnului nostru Iisus Hristos întru mântuirea omenirii, supremă dovadă că i-a iubit pe oameni mai mult decât propria viață. Sau pur și simplu se străduie să creeze o atmosferă deosebită, plăcută Sărbătorii Sărbătorilor după un lung post, după o iarnă dificilă.

În căutarea acestui ceva deosebit și irepetabil am ajuns la ușa Omului de artă Gheorghe Gorun, cel care s-a axat creația pe o singură temă, cea a Nașterii, Vieții și Învierii Fiului Domnului. Recunosc că m-au încercat sentimente contradictorii: dacă merită să-l deranjez…
Deschizându-mi ușa, l-am găsit ușor tras la față, ușor obosit, dar aceeași privire senină, luminoasă și binevoitoare m-a îndemnat să trec.
A fost de ajuns să pășesc peste prag, că am simțit cum mă trec fiorii: m-am pomenit într-o clipă în mijlocul unui miracol. Ceea ce am descoperit părea că mă aștepta anume pe mine, că era pregătit pentru mine. Și doar Gheorghe Gorun nici nu știa că voi merge la el și nici că am nevoie de ceva nou, ceva ce îl caracterizează doar pe el. În prim-planul odăii am văzut, o măsuță, o ceașcă de ceai din care ieșeau aburi, iar alături o felie de pâine în care era înfiptă o lumânare aprinsă, dând o atmosferă de sacralitate încăperii, ceva de altar și de mister. Deasupra flăcării neobosite și jucăușe atârnau două tablouri pe de-a dreptul celeste, pe care nu le-am mai văzut. Oricine cunoaște opera plasticianului nu le va confunda niciodată. Stilul și măiestria pe care le stăpânește eroul îl individualizează, îl fac unic. Și asta prin dragostea de care s-a pătruns pentru Mântuitor și responsabilitatea cu care se apropie de această temă. 

Continuarea citiți în n.18-19 din 22 aprilie 2022