Statul nostru face totul ca săracii să moară mai repede: îi sufocă cu impozite și prețuri exorbitante, distruge micul business, îi bagă la pușcărie pe cei care n-au îndeajuns bani ca să cumpere poliță medicală, ridică tarifele la gaz, energie electrică, carburanți, pâine, lactate… Guvernele anterioare au furat miliardele ca apoi tot noi, societatea să fim impuși să strângem cureaua, pentru că, vezi bine, domnule – e criză.
Dar dacă plecăm la Chișinău și Bălți, nu prea vedem că e criză. Vedem mașini scumpe la tot colțul. Însă ăștia sunt selecții, crema și elita celei mai sărace țări din Europa: cumnații, verii, copiii, nepoții, strănepoții, amantele demnitarilor. Restul sunt lăsați să moară în sărăcie. În urechi îmi sună fraza: fă-ți valiza și pleacă de aici cât nu-i târziu, săracule. Ce mai aștepți…Dacă vei rămâne vei muri de foame…Avem niște legi care-i îmbogățesc pe cei bogați, lor li se majorează salariile, li se recalculează pensiile și ne lasă cu pielea goală pe alde noi, care și așa suntem săraci lipiți pământului. În toate timpurile au bătut în cei săraci, fiindcă ei tac. Mi se creează de la o vreme impresia că se face tot posibilul ca acest stat să dispară, ca toată populația să plece de aici. De zeci de ani tot trăiesc cu veșnica speranță că mâine guvernanții vor abuza de propriul popor mai puțin decât au făcut-o ieri.
Alexei Crigan, Sângerei
