A scrie despre Moș Ion Codreanu, deputat în Sfatul Țării, unul din artizanii Unirii pentru mine e o mare cinste. Or, este ruda mea. Mama bunicăi a fost soră cu înaintașul, adică sunt strănepotul lui Ion Codreanu. Am auzit despre el încă din anii copilăriei de la mama mea Onița și de la bunica Anica. Deseori, copil fiind ascultam amintiri de la întâlnirile de sărbători ale mamei și surorilor ei.
Mama povestea că deseori aveam oaspeți de la Ștefănești, un sat mai sus pe Răut, după Brânzeni și Pistruieni. Un oaspete la fel de drag era și moș Ion Codreanu, care ne vizita la Crăciun și Sf. Neculai, hramul satului. De fapt, ne mai vizita, când era invitat de prietenul său Uvaliev ori cum îl numea Moș Ion, Ovaliu, un boier ce locuia pe celălalt mal al Răutului, în Căzănești. Locuia acel boier într-un palat mare. Acolo, sus familia boierului, cât și oaspeții făceau băi de apă și soare. La marile sărbători Ovaliu iubea să facă baluri, invitând persoane de rang înalt din Orhei și Chișinău, iar unul dintre acei oaspeți era și Moș Ion Codreanu, țăran înstărit, un om de o rară inteligență, fost membru al Sfatului Țării, iar după Unirea din 1918 deputat în Parlamentul României. Avea Moș Ion o fiică mezină Valentina, studentă la Liceul de fete ”Regina Maria” din Chișinău, care era des invitată la aceste baluri, mai cu seamă, că un fiu al boierului Ovaliu era îndrăgostit lulea de dânsa. Da, era atât de frumoasă, că în 1938 la balul petrecut în cinstea sărbătorii Dragobetelor a fost aleasă Regina balului. Iar în 1940 o parte a familiei Codreanu s-a refugiat peste Prut, că au năvălit rușii.
Continuarea citiți în n.48 din 26 noiembrie 2021
