Aşa se apreciază pe sine omul despre care vă propunem să citiţi de data aceasta la Istorii de succes. Mulţi îl cunosc, el are un destin aparte. Este poet nevăzător şi mult prea optimist pentru această condiţie de viaţă. Şi-a condus nevederea nu în decepţie, neputere, dar singur i-a dat o rază de lumină: scrie, publică cărţi, îi îndeamnă şi pe alţii care se confruntă cu această problemă să fie optimişti. I-am admirat totdeauna optimismul. Cu ocazia Zilei Nevăzătorilor ne-am propus să-i oferim o şansă de a se mai bucura de o rază de lumină. L-am găsit „acasă”, acelaşi optimist. Vede cu sufletul şi mai pregăteşte o carte. Este Andrei LUŢCAN din oraşul Sângerei.
De curând, pe 1 decembrie, el va împlini 70 de ani. Părinţii Filaret şi Sofia din Ţâpleşti i-au dat viaţă în preajma sărbătorii Sfântului Andrei. El totdeauna s-a mândrit cu proviniența sa, tatăl fiind dascăl în partea locului, satele Ţâpleşti şi Heciul Vechi. De ocolo îi vine puterea de rezistenţă, în viaţa pe care o duce. De acolo îi vin bunele idei pentru multe dintre poeziile publicate. Poartă cele sfinte în suflet şi pănă în prezent, în fiecare duminică mergea la biserică. La rându-i, Andrei LUŢCAN se bucură de cei trei copiii: fiica Doina, feciorii Constantin şi Alexandru. A fost şi este bun sfătos pentru 5 nepoţi.
A trăit o viaţă frumoasă cu soţia Valentina, într-o armonie a familiei şi dragoste, care durează până la acest moment.
„Totdeauna a fost un soţ iubitor, o dată în viaţă nu l-am auzit cel puţin să ridice vocea. Aşa s-a comportat şi cu copiii, mai apoi fiind povestea îndrăgită a nepoţilor pentru nepoţi, pe care ei iubesc s-o citească. Mulţumesc sorţii că ne-a unit”, a spus soţia Valentina…
Mai departe puteți găsi în ziarul numărul 41 din săptămâna aceasta
