An de an, la început de septembrie, școala noastră își redeschide larg brațele, primind cu dor nu numai învățăceii dornici de carte, cât, și mai ales, așteaptă nerăbdătoare să-și revadă bunii și vechii prieteni, care 40 sau 50 de toamne din viață și le-au dedicat ei, școlii.
Între Școală și ,,Cadrele pensionare”, cum ne-am obișnuit să le zicem, s-a legat de-a lungul timpului o relație aparte, bazată pe loialitate, dăruire totală, devotament și respect. Atâtea file scrise cu amintiri și momente unice au adunat, că ai putea scrie o cronică în cartea vieții!
Pășindu-i pragul, Școala răsuflă cu ușurare, se luminează, căci urmează să petreacă împreună încă un an, urmează să scoată la lumină încă o generație de copii cu sufletele înaripate, dornici să zboare spre culmile desăvârșirii. Încă o generație botezată în truda acestor neobosiți titani.
De câte ori nu și-au zis că ,,gata…anul acesta și gata! La anu’ mă odihnesc”…dar pe la sfârșitul verii parcă o neliniște îi macină în piept: ,,cum să stea, ce să facă ei acasă?!”, ce fel de toamnă fără școală? Ce fel de odihnă fără completarea cataloagelor și controlul caietelor?…Ei nu pot fără Școală, iar Școala nu poate fără Ei…pesemne acesta le-a fost destinul!
Și uite așa, toamnă de toamnă, sufletul profesorului se contopește cu sufletul școlii! Și nu găsești în întreg Universul loc mai sfânt pentru a prinde rădăcini, un sol mai fertil pentru a crește și mai multă căldură pentru a da roade!
Înscriși în catalogul vieții,
Întregul univers vă știe.
V-au închinat ode poeții
Și v-au cântat în poezie.
Vouă vi s-a-mplinit destinul
Cusut cu har dumnezeiesc.
Vă mulțumiți și cu puținul-
De-a vi se spune ,,Mulțumesc”!
În voi vezi truda de plăcere,
Nimic nu faceți ,,obligat’’.
Voi ne zâmbiți și la durere,
Chiar de-aveți sufletul crăpat.
Oameni să fim cu demnitate,
Mereu cu capul sus să stăm,
Și să luptăm pentru dreptate-
Prin voi, de toate învățăm.
Cu voi zborul înalt începe,
Cu voi se cresc copii cuminți.
Și nimeni viața nu concepe
Fără de voi, profesori sfinți!
Texte dedicate tuturor profesorilor, dar, în special, foștilor mei dascăli- actuali colegi, care și-au dedicat întreaga viață școlii.
Rodica Budeanu, directoarea Gimnaziului „D.Matcovschi”
