În raionul Sângerei este o mică localitate, în care cândva se bucurau de viață toți, de la mic, la mare. Acum, despre acele vremuri se vorbește cu lacrimi în ochi. E drama satului Antonovca, unde încă mai sunt câteva case stăpânite, iar puținii gospodari o duc de azi pe mâine. Cum e să trăiești într-o localitate pe cale de dispariție a aflat colega noastră Eugenia Apostu.
Am ajuns în satul Antonovca la ora amiezii… Pe ulicioare, niciun suflet de om. Multe case stau cu porțile legate, iar în grădini – nimeni. Eram gata să facem cale întoarsă, dar am avut noroc – într-o mahala am zărit câțiva oameni…
Vasile Nacu este pădurar. Aici s-a născut, a crescut, aici și-a întemeiat o familie. De aici nu ar pleca niciodată, chiar dacă uneori noroiul e până la genunchi, spune bărbatul.
Familia Nacu se trezește devreme. Când orășenii abia își beau cafeaua, în gospodărie se muncește din greu. Vaca e deja mulsă, iar laptele merge la punctul de colectare. Așa se fac banii în Antonovca.
În familia pădurarului toată lumea are treabă. Alexandrina este în clasa a IX-a și spune că v-a merge în oraș să-și facă studiile, dar în satul de baștină, la casa părintească, va reveni mereu.
Locuitorii satului spun că singurul venit îl au de la vaci. Laptele îl duc în satul vecin, Petrovca, și îl vând cu patru lei litrul. În curând vor lua și mai puțin.
Satul avea pe vremuri mulți locuitori, în mahala se auzeau copii, iar sus pe deal era o fermă, unde munceau mai toți. Ferma însă a fost închisă de mulți ani, iar acum stă să cadă. Sărăcia i-a făcut pe oameni să plece, iar casele au rămas pustii.
Conform datelor recensământului din anul 2004, satul Antonovca din cadrul comunei Copăceni, Sângerei, avea o populație de 109 oameni.
Jurnal TV
