DISTRIBUIȚI

Cu mulți ani în urmă, cunoșteam, printr-o revelație, o taină, care privea o persoană cunoscută. Și când lucrurile au luat o altă întorsătură nu tocmai plăcută pentru acea persoană, am decis să mă implic și eu, și… să-i țin partea, deși adevărul care mi se descoperise avea alte conotații. Așa încât, fără măcar să fac o cât de vagă aluzie la acea viziune vizând persoana dată, am scris un articol. Pentru că, la urma urmei, mi-am zis, adevărul despre acea persoană îl știe doar Dumnezeu și…eu. Așadar, mi-am zis, de ce n-aș interpreta lucrurile altfel, adică în favoarea acelei persoane?
Zis și făcut. Nu terminasem bine de scris articolul întru susținerea individului, deși mă gândeam cât de mult o să-l favorizeze, când, am avut conștiința foarte clară ( că cineva nevăzut mi-a pus-o brusc și fără drept de apel în mine) că, procedând astfel, la-ș fi trădat pe…Dumnezeu.
Nu vă pot reda cum m-am simțit în clipa ceea, am încremenit pur și simplu în fața calculatorului. Eram nedumerită: cum, doar abia terminasem de lucru, materialul era încă pe ecran, nici nu-l văzuse nimeni, nu-l prezentasem măcar spre machetare? Și, ce era și mai important din punctul meu de vedere, nici măcar nu scrisesem cel puțin viziunea propriu-zisă, pe care aș fi redat-o, ca întotdeauna, exact așa cum am avut-o, știind bine că a minți în materie de duh e mult mai grav. Pentru că, scrie și în Biblie, orice greșeală poate fi iertată, în afară de păcatul împotriva Duhului Sfânt. Or viziunile, aproape în totalitate, țin de Duhul Sfânt. De aceea am riscat întotdeauna să nu fiu crezută de unii oameni, decât să-l supăr cumva – Doamne ferește – pe Dumnezeu. Deci și aici este o mare taină: adevărații creștini, prin care lucrează Sfântul Duh, iar ei sunt în majoritate, vor face întotdeauna o descoperire clară între adevăr și minciună.
Unicul lucru pentru care îl rog pe Dumnezeu și pe … cititor să mă ierte e că întotdeauna găsesc toate cuvintele potrivite pentru a explica ceea ce mi s-a dezvăluit.
Dar să revin la cele scrise la început. Prin rândurile scrise deja, în ultimă instanță, deși nu făceam o trimitere cât de mică la viziunea propriu-zisă, totuși, în esență, o infirmam, chiar nedivulgând-o.
Așadar, am ajuns la concluzia că un om care cunoaște lucruri importante, când vine vorba să acționeze, trebuie să țină cont de adevăr. Și pentru aceasta nu trebuie să ai o viziune, o descoperire dumnezeiască.
Să luăm cel mai simplu și mai pe înțelesul tuturor moment…istoric: știm că Basarabia a fost ocupată în anul 1940 în baza unui act mișelesc – a Pactului Molotov-Ribentrop- fapt pe care nu numai rușii, dar nici mulți dintre politicienii noștri de azi, din fruntea micii noastre țărișoare, nu vor să-l recunoască, deși știu bine adevărul istoric. Deci – o spun cu toată convingerea – cei care nu numai că nu vorbesc despre acest rapt sângeros al Basarabiei de la Patria –Mamă, România, ci chiar afirmă contrariul, îl trădează pe… însuși Dumnezeu, care acum luptă pe viață și pe… nemurire, prin Domnul nostru Iisus Hristos și prin Maica Domnului ca cele două maluri de Prut să se unească.