Pe scena Casei raionale de Cultură „ Nicolae Iorga”a fost jucat spectacolul„Dosarele Siberiei”. Este o nouă producție a regizorului Petru Hadîrcă, spectacol înscenat de trupa Teatrului Național„Mihai Eminescu”, a cărui director este. Casa de cultură de la noi nu a fost vreo dată atât de arhiplină, de spectatori bineînțeles , dar și de emoții cutremurătoare, pentru durerea ce a suferit-o neamul, bunicii, și sângereenii, fără vină supuși calvarului stalinist, deportați în ținuturile Siberiei și Kazastanului, în Gulagul sovietic. Emoțiile ce le-a generat veridicitatea jocului actorilor,nu au încăput nici în sufletele spectatorilor, nici în ochii înlăcrimați, nici în sală rămasă fără suflare, cutremurată, de infernul din scenă prin care au trecut victimile calvarului. Fiecare spectator a trăit drama prezentată de actori, durerea deportării bunicului, părinților, fratelui, preotului, profesorului.Și cei muriți înfometați și chinuiți, și cei care au avut tăria să supăravețuiască au lansat rugă posteritâții și tinerelor generații: să nu ne răzbunați , dar să nu uitați.
Aceasta face și urmează regizorul Petru Hadîrcă prin nemaipomenitul spectacol,„Doasarele Siberiei”, realizat după memoriile Ecaterinei Chele, Margaretei Cemârtan- Spânu, Ion Moraru, jertfe ale deportărilor, consăteni sângereeni, suprevețuitori ai infernului. De la suferința fără margini și pomină și tragedia vieții lor a pornit conceptul spectacolului . Aceasta a împărtășit spectatorilor și pământenilor săi Petru Hadîrcă cu puțin înainte de începerea jocului actorilor pe scena de la Sângerei : „ Cu acest spectacol aprindem o lumânare în amintirea celor uciși, mutilați, chinuiți și umiliți de regimul comunist, în ținuturile îndepărtate ale Siberiei. Colectivul teatrului s-a mobilizat pentru a produce premierea exact la 70 de ani de la cel mai mare val al deportărilor și spectacolul este dedicat acestui eveniment.. .”
Spectacolul a demonstrat parcă pe viu experiența dură a Gulagului, înfernul prin care a trecut învățătoarea Ecaterina Chele în toți anii săi de surghiun, 13 la număr. Cu ea-toată fruntea de gospodari ai localității Sângerei și de intelectuali ai neamului deopotrivă.
„Spectacolul ne-a zguduit mai întâi prin talentul regizorului și al trupei de actori. Ei ne-au făcut să simțim suferințele trăite și îndurate de jertfele calvarului deportărilor, printre care bunicii și părinții noștri. Cutremurător spectacol. În sală nu a fost credem spectator a cărui familie să nu fi fost atinsă de această dramă. Îi mulțumim lui Petru Hadârcă că a bătut cu acest dangăt de clopot: să nu uităm,” au mărturisit la sfârșitul spectacolului Octavian și Marina Banaru.
” M-a emoționat și cartea cu mărturii ale Ecaterinei Chele despre calvarul deportărilor. Am avut posibilitatea s-o citesc . M-a emoționat nemăsurat de mult spectacolul, m-a încremenit în fioruri, provocate de iadul pe roate de tren. Petrică Hadârcă, elevul care a învățat în școala unde a predat învățătoarea Ecaterina Chele, a răsplătit această suferință și viața lor chinuită în gulaguri staliniste prin acest spectacol. La cele multe realizări ale sale în calitate de regizor, dar și de actor, credem ”Dosarele Siberiei ” este și va fi apreciat și peste vremi cea mai exepțională”, ne-a spus spectatoarea , Ludmila Popovici, profesoară.
„ Nu am observat dacă prin sala de spectatori au fost prezenți comuniști, acei semeni care cred învederat în doctrina comunistă. Să vadă și să simtă calvarul peste poporul nostru , peste floarea națiunii care l-a organizat tatăl lor ceresc, Stalin, în trei valuri de deportări. Inclusiv pentru ei este predestinat spectacolul,” și-a exprimat opinia Galina Afanasiev.
Talentul regizorial a lui Petrică Hadîrcă este incontestabil. Regizorul este apreciat atât în spațiul românesc din Republica Moldova, asemeni și în România. A plecat în nemurire marele regizor Radu Beligan al poporului român. Liniștit a plecat, că a rămas în urma sa Petru Hadîrcă, iubit pe ambele maluri ale Prutului și scăldat în aplauze de fiecare dată. La rându-i regizorul sângereian recunoște că nu ar fi putut realiza ceea ce și-a propus de multă vreme prin spectacolul „Dosarele Siberiei”, dacă nu ar avea o trupă de actori atât de talentați, cu care este onorat să lucreze. Are acasă o familie frumoasă, la teatru- a doua familie frumoasă. Din ambele își alimentează inspirația, își desăvârșește talentul și își împlinește sufletul prin realizări teatrale care fac instorie în istoria teatrului și în cultura neamului românesc. Soția Mariana Onceanu e alături de el nu doar în viața de familie. Este o creatoare de scenarii și împreună au lucrat până la multe revărsări de zori asupra scenografiei acestui spectacol de pomină.
Spectacolul la Sângerei a finalizat nu doar cu ropote de aplauze, necontenit de lungi, cu brațe de flori dăruite regizorului și actorilor, drept sincere și calde recunoștințe.
Conducerea raionului, cât și a primăriei orașului,după ovațiile dăruite ca spectatori, au organizat un moment festiv, de neuitat pentru realizatorii spectacolului. Președintele raionului Grigore Corcodel și-a exprimat încântarea pentru realizările regizorului și maestrului artei teatrale Petru Hadîrcă și a trupei teatrului pe care-l conduce. Primarul orașului Arcadie Covaliov a înscris în contextul recunoștințelor mesajul său cald pentru personalitatea vizată și depotrivă pentru „Petrică al nostru” atât de talentat și frumos implicat și arta teatrală. Șirul recunoștințelor l-a contionuat Ecaterina Atanasov, cea care i-a -apreciat talentul de mic copil, de când avea 7-8 ani și organiza teatru în mahalaua unde trăiau. În mesajul expus cu plecăciuni de admirație, distinsa spectatoare și profesoară a propus să se găsească posibilități pentru ridicarea unui monument în Sângerei jertfelor terorii staliniste și a celor trei valuri de deportări.
Până la prezentatrea acestui spectacol de pomină la vatra sa, Petru Hadîrcă cu mulți ani în urmă a fost desemnat Cetățean de onoare al raionului. Această făclie de mândrie pentru el și pentru noi că-l avem, că-i al nostru, stă mereu aprinsă.
