Ziarul „ Ecoul nostru”, pentru mine și pentru întreaga echipă a publicației e totul …Departe de gândul de a fi patetică și de a vorbi acum cum vom rezista în timp și ce vom scrie. Este inutil și nici nu doresc să fac prognoze. Un lucru îl știu bine – vom face acest ziar în pofida tuturor greutăților, și comentariilor ( bune sau rele). Mai departe, Dumnezeu știe…
Ziarul „ Ecoul nostru” e lumea în care vreau să zăbovesc.
… Eu nu vreau să schimb pe Facebook, instauram lumea în care trăiesc acum. Chiar dacă acesta este, incontestabil, secolul digitalizării, televiziunii pe internet, sunt lucruri pe care nu ni le pot înlocui tehnologiile. Sunt senzații pe care nu ni le poate oferi lumea virtuală. Sunt stări pe care nu le poți afla în lumea care începe cu www.
Sper în anul curent, an al alegerilor locale, să nu fim hărțuiți de nimeni, dar dacă…vom trece peste toate. Prietenii să ne citească, neprietenii să ne caute și să ne citească. Ne vom strădui să fim cât v9om putea de simpli, nu vom striga, ca să fim auziți mai bine.
Recunosc că acum sunt cam confuză, pentru că în creierul meu sunt atâtea idei și speranțe, pentru că e un nou început de an, o nouă iarnă. Poate tristă și melancolică, poate friguroasă și zgribulită, dar cu siguranță majestuoasă și plină de misticul renașterii. Crizele nu vor dura o veșnicie. Sperăm și războiul din Ucraina să se termine cât de curând. Învățăm din trecut, înțelegem privind anii ce au trecut. Au fost timpuri când am ezitat, am fost cuprinși de tristețe, uneori am ajuns la disperare, alteori am fost dezamăgiți și ne-am simțit înfrânți. Dar au trecut clipele acelea. „ Ecoul nostru” nu e decât un reper al speranței. Un sprijin al împlinirii celor ce facem acest ziar și te așteptăm și pe tine, să ne încălzim împreună, să simțim fiorul renașterii, să fim aproape, să ne întindem mâna unui altuia cu dragoste.
I-ați o clipă de liniște și încearcă să-ți aduci aminte. Au fost zile în care nu mai aveai nici o speranță. Toți le-am avut. Dar au trecut. Au trecut și pentru mine și pentru cei din jur și au trecut și pentru tine, cel ce citești acum aceste rânduri, sunt convinsă. Nu cred că e nevoie să o repet, dar niciodată nu e suficient să îți spui: viața e frumoasă și scurtă.
Oricât ar părea de inutil și insuficient să repeți asta, eu mă încăpățânez să cred că viața e frumoasă, măcar pentru că e singura certitudine pe care o putem modela noi înșine. Viața e frumoasă dacă vrem noi să fie așa. Întotdeauna au fost cumpene, întotdeauna au fost îndoieli. Dar dacă credem în noi măcar un pic, putem trece peste asta. Până la urmă o viață avem și ar fi păcat să nu încercăm să obținem totul de la ea. După asta nu știm ce ne așteaptă. Trăim acum, măcar de asta suntem siguri. Totul are un sfârșit, întâmplări frumoase, bucurii, iubiri, minuni de o clipă. Și nu trebuie să le uităm, indiferent cât de greu ne e în clipa asta. Pentru că nu sunt decât dovadă că întotdeauna există un nou început. Oamenii înțeleg că cei mai mari dușmani ai noștri nu sunt vecinii, subalternii, șefii, hoții, mafioții, ci propriile noastre gânduri negative…Le iertăm și iubim.
E important să fim conștienți de dorințele noastre
Cred că e important să fim conștienți de dorințele noastre, de puterea gândurilor noastre, de posibilitatea de a ne influenta viața și a nu lăsa doar soarta și întâmplarea, hazardul să ne stabilească traiectoria. E important și ne dorim lucruri, să credem în ele și în forța noastră de a le împlini. Dacă noi nu ne dorim cu adevărat ceva, dacă toate gândurile nu se îndreaptă spre scopul propus, de ce oare mai așteptăm ca acest lucru să se întâmple? În plus, e bine de știut că întotdeauna gândurile pozitive atrag reacții pozitive, așa cum e de la sine înțeles, că gândurile negative atrag reacții negative.
E prea frumos ca să fie adevărat. Și ce bine ar fi să fie așa tot anul – ne zâmbim unul altuia și ne dăm „buna ziua”, chiar dacă nu ne mai aducem aminte unde și când ne-am cunoscut, gândim în culori mai vii și avem mai multă încredere în propriile reușite; nu ne mai întoarcem spatele și ne ajutăm atunci când avem nevoie. Și cadouri sunt multe, multe, primim daruri și, mai ales, învățăm să oferim, și nu pentru că așa trebuie, ci din tot sufletul și cu inima deschisă. Visul mă duce…acolo unde nu mă voi întoarce niciodată. Acum când nu mai sunt copil, încerc și eu să „ contribui” la visul altora. Încerc să fac oamenii mai buni ca și alții să poată visa frumos.
Pentru noi acest început de an este săptămânalul regional, care ne este speranța mea și a ta.
Ca să împăcăm cele două lumi – lumea în care vezi cum vine dimineața și lumea trează 24 din 24 – am forțat un pic site-ul săptămânalului, care, ne-a adus și un trafic neobservat de vizitatori. Vă promitem că o să aveți mereu ceva de făcut în casa noastră de pe net.
Vrem să ne păstrăm și prietenii care dau un ban pe abonament, dar și pe cei viața cărora se scurge între paginile virtuale.
Pentru că ziarul oferă senzații pe care nu cred că vrem să le pierdem. Vrei să îl răsfoiești, să-i treci cu degetele peste imagini, să admiri la nesfârșit pozele sau să –l citești cuibărit pagină cu pagină. Te provoacă mirosul de tipografie, îl pui jos în coșul cu ziare și reviste și mâine îl iei din nou la răsfoit.
Fiecare are dreptul la alegere…Dar, ca și până acum, la fiecare sfârșit de lună cei care nu au un abonament, îl pot face la orice oficiu poștal sau la sediul redacției.
