Aș vrea de la bun început să mă credeți că nu am de gând să „împletesc” problema lipsei apei în orășel cu politicul. Îmi este scump acest oraș (țin la el și cred că este cel mai frumos din țară) și aș vrea să-mi spun părerea în contextul publicării în numărul trecut a problemei lipsei apei în Sângerei.
Mă bucur că această problemă este pe ordinea de zi a primarului, Consiliului local și a Întreprinderii Municipale Apa Canal, deci nu este străină întregii societăți. Dar haideți împreună să facem o excursie imaginară în trecutul nostru cu câteva zeci de ani în urmă, când ne scăldam în Ciuluc, prindeam pește Porcușor și Ocheniță (nu știu dacă mai este azi undeva așa specie de pește). Dar unde sunt iazurile Divoreanu, Dac, Odae, Hârtop, La Cruce și mai proaspăt Pobeda. În 1988 am primit loc de „Fazendă” pe Dealul Mare unde aveam vreo 7 metri de apă în fântână și în beci aveam vreo 3-4 tone de apă. Azi nu că în beci, în fântână nu am un gram de apă. Cred că ați citit în presă că și rîul Cubolta mai că n-are ce duce în Răut.
Concluzia este că trebuie pentru urmașii noștri să lăsăm ceva apă în rezerva solului. Cei ce se ocupă în agricultură cunosc mai bine schimbările climaterice și lipsa precipitațiilor în decursul întregului an. Nu toți cunosc că apeductul de la Soroca ne costă aproximativ 80 milioane de lei. Ceea ce facem noi la Sângerei fac și cei de la Fălești, Ungheni, Glodeni și alte raioane care se află în preajma Prutului. Cei din Chișinău demult beau apă din Nistru. După rezultatele analizei, apa din Nistru este mai curată decât din apeductul orașului pentru că trece prelucrarea chimică.
Tare mii frică că peste 10-15 ani să nu avem nici în Nistru apă. Mă bucur că se vor mai construi încă câteva rezervuare în oraș. Că apeductul este vechi știm cu toții și sper că în viitorul apropiat să ne așezăm la masa de tratative să vedem cu ce poate ajuta Consiliul Raional în rezolvarea acestei probleme stringente (și despre prețul unui cub de apă tot trebuie discutat).
Ion Bîrsanu, vicepreședintele raionului
