Să dobândim forțe și înțelepciune pentru a înfrunta încercările

Să dobândim forțe și înțelepciune pentru a înfrunta încercările

32
DISTRIBUIȚI

Astăzi, Ortodoxia tânjește după perioada bizantină, când elementul religios era dominant  în conștiința umană și era promovat la nivel de stat.

Este un veritabil act eroic să trăiești cu adevărat creștinește. Societatea de astăzi devine tot mai laicizată, mai materializată și mai consumistă, iar un creștin nu mai știe cum ar fi posibilă o viață în duhul  învățăturii și moralei creștine.

Mai mult în cărți descoperi modelele de  trăire duhovnicească, căci în jur lumea îți oferă alte opțiuni și îți propune alte idealuri. Chiar cei mai râvnitori în ale credinței mărturisesc că le este dificil să trăiască credința, pentru că sunt atâtea norme, reguli și principii noi, de care trebuie să țină cont pentru a fi în pas cu lumea.

Toate pornesc de la simplul calendar, care, afară de Crăciun și de Sf. Paști, nu mai ține cont de sărbătorile bisericești. Unii nu au posibilitatea să se rupă d la serviciu, chiar dacă e sărbătoare, post sau alt eveniment din viața bisericească. Pentru alții cele mai aglomerate zile sunt tocmai când ar fi bine să petreacă în rugăciune. Uneori piețele sunt în plină forfotă ,iar bisericile semi pustii, și asta în  ziua Domnului.

Și în biserică lumea e grăbită, fiind cu gândul la grijile cotidiene. Seara, la priveghere, vezi doar o mână de oameni, iar dimineața, la Liturghie, vin cu mare întârziere și pleacă mai în grabă, chiar după rugăciunea Tatăl nostru… Nici nu apuci să le transmiți vreun mesaj scripturistic, căci creștinii pleacă, nu au timp, pur și simplu sunt grăbiți.

Rar cine mai trăiește zilnic cu rugăciunea, deci cu Dumnezeu. De aici alte griji și preocupări, care le sunt mult mai importante decât sufletul. Am impresia că cele lăuntrice sunt lăsate la un desert. Unii spun: „Lasă că va veni vremea și vom avea grijă doar de suflete, dar mai târziu…la pensie.” Însă scufundându-se în griji lumești, greu revin la cele duhovnicești. Pe mulți îi prinde ultimul ceas în zbucium, nepregătiți.

Acesta-i pulsul vieții și pe mulți îi i-au valurile cotidiene, așa încât nu mai au timp pentru slujbă, rugăciune, aproape…pentru fapte bune.

Continuare citiți în ziarul „Ecoul nostru” din 12 mai 2023