Trăim săptămâna care a marcat istoria omenirii. Suntem în toiul Săptămânii Patimilor Mântuitorului. Zile când omenirea condamnă Creatorul, răzvrătindu-se pentru a-L răstigni pe Dumnezeu. Îmi amintesc de spusele lui Camil Petrescu: „ Oamenii sunt răi, mincinoși și lacomi. Nu respectă nimic și nu se gândesc decât să-și cultive propriile lor vicii, chir dacă ar fi să vină după ei potopul”. Nu în zădar constata Wiliam Pitt: „ Acolo unde se termină legea începe tirania.”
Astfel, în acele timpuri, ale venirii lui Dumnezeu în lume, omenirea decăzuse, încât nu mai avea nevoie de Cel de Sus. Deși unii L-au recunoscut pe Hristos drept Dumnezeu, marea majoritate a celor legați de cele pământești au rămas întunecați la minte și au preferat osânda în locul binecuvântării.
Așa-i păcatul, duce la plăcut în aparență. Starea păcătoasă își are treptele sale: ispita, pofta, consimțirea și chiar înfăptuirea. Iată, acum după milenii, omul a fost capabil să-L pună pe cruce pe Dumnezeu, iar de atunci îl răstignește prin fărădelegile sale, stăruind în rău, prin păcate și patimi.
Paradoxal, suntem în săptămâna care ne descoperă două „patimi” diametral opuse ca sens, dar care duc spre durere, regret, lacrimi… Hristos pătimește pe cruce, deci suferă pentru păcatele lumii, iar oamenii adesea sunt pătimași, stăruind în pofte păcătoase, care ulterior tot duc la suferință.
Dacă accepți să trăiești după legea lui Hristos, va trebui să accepți din start viața ca o jertfă, dar care îți garantează adevărată bucurie, fericire și împlinirea în viața veșnică. Însă dacă preferi calea largă și comodă, stăruind în plăceri aparente și foarte ademenitoare, te alegi cu veșnice răni și remușcări.
Continuarea citiți în n.18-19 din 22 aprilie 2022
