DISTRIBUIȚI

Unii cred că postul este dat pentru slăbire, însă acesta mai mult ne îndeamnă spre dragoste. Cure de slăbire putem face oricând, dar postul e cu totul altceva. E încercarea de a face un salt, un urcuș duhovnicesc.
Prin post și rugăciune omul se apropie de Dumnezeu, se umple de harul Lui, de prezența Lui iubitoare, sfințitoare și tămăduitoare. Deoarece „Dumnezeu este iubire”, nu putem ajunge la dragoste decât prin cunoașterea lui Dumnezeu. Cât de frumos ar fi să mărturisim și noi împreună cu apostolii și ucenicii Lui: „Și noi am cunoscut și am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are către noi. Dumnezeu este iubire și cel ce rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne întru el.” (I Ioan 4,16).
Măsura vieții creștine este dragostea, iar toate câte le facem trebuie să ducă spre dragostea față de Dumnezeu și față de aproapele, inclusiv postul.
Postul ne trezește la pocăință și la poftă de viață îmbunătățită întru Hristos. Probabil cununa eforturilor depuse în această perioadă e să ne apropiem mai vrednici de Sfânta Împărtășanie. Nu în zadar, înainte de a primi Trupul și Sângele Domnului, slujitorul ieșind cu potirul din altar rostește cuvintele: „Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să Vă apropiați”. Acestea sunt condițiile primirii Împărtășaniei, care aduce alese binecuvântări în viața creștinului: „iertarea păcatelor, tămăduirea trupului și a sufletului și viața de veci.”
Nu e bine să ținem post în exclusivitate pentru noi, ci mai ales pentru a împărtăși din dragostea noastră. Foarte frumos e să întâlnești oameni care postesc pentru familie, pentru pace, pentru rodirea pământului… După astfel de eforturi, la sigur primesc binecuvântarea cerească, iar rugăciunile devin auzite.
Prin greutăți omul se călește, iar efortul personal trebuie să ducă la invocarea ajutorului Lui Dumnezeu, fără de care „nu putem face nimic” ( Ioan 15,5). Nu suntem în stare nici chiar să iubim.
Toate se raportează la iubirea lui Dumnezeu, Care se jertfește omenirii din prea marea Sa dragoste. „Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu moară, ci să aibă viață veșnică. ( Ioan 3,16).
Să răspundem și noi Celui de Sus, cu aceeași iubire, după cum ne îndeamnă apostolii iubirii: „Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este întru el” (Ioan 2,15). „Cel ce are bogățiile lumii acesteia și vede pe fratele său în nevoie și își închide inima față de el, cum mai rămâne în el dragostea lui Dumnezeu” (I Ioan 3,17)
Să rămânem în dragoste, căci ea este „rădăcina și izvorul binelui” (Sf. Ioan Gură de Aur).
Arhimandrit Pahomii Jugănaru, starețul Mănăstirii „Sf. Apostoli Petru și Pavel” din Bocancea