Pe pământ există oameni care au puterea de a se situa în fața propriului destin, de a-și trăi viața cu detașare și dăruire pentru semenii săi.
A conștientiza însă adevărata valoare a celor care se dedică unui anumit domeniu, și anume pedagogiei, este mai greu, pentru că nu există unitate de măsură pentru munca depusă, pentru anii jertfirii pe altarul educației, pentru cunoștințele adunate și dăruite ulterior generațiilor care vin.
Cu siguranță, cei peste 50 de ani de muncă asiduă, de dăruire de sine, de abnegație și sârguință, sunt nu doar un aport considerabil adus educației, prin atătea generații de elevi, acum specialiști în diferite domenii și Oameni în adevăratul sens al cuvântului, ei sunt și o datorie plătită lui înseși, o culme cucerită și o mândie a lui Petru Gherman, profesor de istorie și consilier raional din orașul Sângerei.
De fiecare dată, când omul atinge o anumită vârstă, face un popas pentru a pune la cântar ceea ce a adunat zi cu zi, an de an. La cei 73 de ani care-i va împlini curând istoricul notoriu are ce pune pe cântar.
Bucuriile și amintirile plăcute sunt pentru el sutele și miile de învățăcei cărora, pe parcursul a peste 50 de ani de activitate, mai continuă să le cultive dragostea pentru istoria neamului românesc, omenia, cumsecădenia, înaltul sentiment patriotic, demnitatea și verticalitatea.
Cartea vieții domnului Gherman e plină de file luminoase. Nu e deloc simplu să apreciezi munca dumnealui în câteva cuvinte. Anii lui abundă de înțelepciune, dăruire în diferite domenii de activitate -educație, administrație publică, implicare civică pentru triumful adevărului istoric. Nu a deviat de la acest traseu și chemare sufletească, slujind cu fidelitate și crezământ. În alte contexte, pe alte dimensiuni de activitate, chiar de a plouat torențial cu probleme, a fost puternic și le-a găsit soluții la toate, aducând binele, stabilitatea și buna cuviință a lucrurilor și relațiilor de muncă, într-un colectiv. Locul dumnealui este mereu printre oameni, colegi, discipoli, semeni. La întrebarea cum se simte un septuagenar, ne-a menționat: „ Pentru mine vârsta mă impune să fac o retrospectivă la cele trăite, să le pun pe toate pe „policioare” și să încerc a evalua ce am reușit în viață și ce nu am reușit. Este o vârstă, când nu prea ai timp să irosești zilele în zadar, când experiența vieții te impune să fii lucid. Vreau ca în timpul pe care mi-l va da Bunul Dumnezeu să fac cât mai multe lucruri bune nu atât pentru mine, cât pentru cei ce mă înconjoară.
Continuarea citiți în nr. 25 din 10 iulie 2020
