În 2018 Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol a înălțat la rang de Patriarhie biserica din Ucraina, înmânându-i și tomosul.
Tomos e un document ecleziastic de importanță majoră promulgat de Sfântul Sinod al Patriarhiei din Constantinopol de acordare a autocefaliei unei Biserici naționale.
Atunci când Patriarhia Moscovei a protestat vehement, Arhiepiscopul Bartolomeu I al Constantinopolului a afirmat că Patriarhia Moscovei nu are tomos, deci, timp de mai bine de patru secole ea activează ilegal.
Despre felul cum a apărut pe lume Patriarhia Moscovei povestește în Cronograful său, Doroftei, mitropolitul Monembaziei, care a fost de față la inaugurarea primului Patriarh al Rusiei în anul 1589.
Cu un an mai devreme, în 1588, Patriarhul ecumenic al Constantinopolului Ieremia al II-lea, împreună cu Dorotei, Mitropolitul Monembaziei, au poposit la București, unde au fost primiți de domnitorul Mihnea Turcitul și de mama acestuia, reținându-se pe la biserici și mănăstiri românești câteva luni.
Apoi au fost la Iași, ca oaspeți ai domnitorului Moldovei Petru Șchiopul, „care le dete bucătari să le gătească și oameni care să-i slujească în toate, la cai, la fân, la lemne, domnul însuși se ducea la patriarh și arăta o cinste deosebită pentru toți” se spune în Cronograf. Au stat și aici câteva luni.
Patriarhul era în căutare de bani.
După cucerirea Constantinopolului din 1453 de către turci, cum toate averile patriarhiei, bisericile și catedralele construite până la 1453 au fost declarate cu toate proprietăți ale sultanului, multe dintre ele ( Sfânta Sofia ș.a.) fiind prefăcute în moschei, Patriarhia începuse construcția altor lăcașuri, dar din lipsă de fonduri acestea erau abandonate sau deveniseră adevărate ruine, alte cheltuieli erau legate de impozitele exagerate pe care urmau să le achite turcilor de întreținere a școlilor pe care de deschisese, de tipărire a cărților, de plată a serviciilor etc.
De la Iași aceștia pornesc către Moscova, unde li s-au promis ajutoare.
E prima vizită a unui Patriarh al Universului de-a lungul celor 600 de ani de existență a bisericii ruse.
Sunt întâmpinați cu mare pompă.
(VA URMA)
Nicolae DABIJA, după „Literatura și arta”
