(Continuare din nr. 29)
În luna mai 1589 țarul Fiodor Ioanovici va da ordin să fie alcătuită Gramota „для утверждения от род и на веки” („ pentru confirmare din neam în neam și pe veci”) a Patriarhiei Ruse.
Ieremia e lăsat să plece.
În drumul de întoarcere cei doi înalți prelați se opresc la Iași și București, unde povestesc, bocind, celor doi domnitori români și mitropoliților celor două țări ce li s-a întâmplat în Rusia.
La plecare sunt încăr-cați cu daruri, inclusiv cu bani și danii însemnate.
Abia în 1591 Ieremia al II-lea va expedia la Moscova o Gramotă sobornicească de răspuns, care nu însemna decât o recunoaștere a unei stări de fapt.
Dar ceea ce aștepta Moscova – tomosul de recunoaștere a transformării Mitropoliei Moscovei în Patriarhie, nici el, nici patriarhii care i-au urmat, ținând cont de modalitatea în care rușii și-au obținut dreptul de a avea Patriarhie, nu l-au mai transmis niciodată.
Iar fără tomos o patriarhie nu poate exista.
Mitropolitul Dorotei al Monembaziei va scrie ulterior un Cronograf ce va apare în 1631 la Veneția.
Cartea va fi dedicată lui Alexandru Coconul, Domnul Țării Românești ( 1623 -1627), în prefață prezicându-se că „cronica de față s-a complicat și s-a scris din porunca lui Petru Vodă”, fiind vorba de Petru Șchiopul, domnitorul Moldovei (1574 – 1579 și 1582-1591).
În Cronograf Patriarhul Ieremia al II-lea e criticat aspru pentru că a cedat, Dorotei fiind de părerea că apariția Patriarhiei Ruse care căpătase astfel argumente să se desprindă de patriarhia Ecumenică, sărăcind-o și mai mult, nu merită să ia naștere nici cu prețul vieții Patriarhului, dând de înțeles că patriarhia înființată prin forță, amenințare, șantaj și minciună, este una ilegală.
La ora actuală Mitropolia Moldovei se subordonează unei patriarhii fără tomos, care – conform canoanelor bisericești – nu poate exista.
Și atunci ne întrebăm: dacă o Patriarhie nu are un statut legal –nu cumva toate botezurile, cununiile și înmormântările ei vreme de peste patru sute de ani sunt nevalabile?
Așteptăm răspuns de la Mitropolia Moldovei, căreia acum i-ar sta bine să-și ceară și ea – aidoma Mitropoliei Kievene – tomosul de la Patriarhia de la Constantinopol.
Pentru că Patriarhia Moscovei are puține șanse să-l mai obțină, de vreme ce ea a declarat recent, la reproșul Patriarhului Bartolomeu I al Constantinopolului, că nu-l va cere vreodată, pentru că nu are nevoie de el, fiind unica biserică din lume care, pentru ca să se roage și să creadă, nu are nevoie de Dumnezeu.
Nicolae DABIJA, după „Literatura și arta”
