Știți ce mă miră uneori cel mai mult? Că după ce părinții și buneii noștri, în anii” 90, au luptat pentru limba română, pentru idealurile românismului, peste 30 de ani și noi, copiii și nepoții lor, ani la rând luptăm cu acelaș regim dictatorial comunist- socialist pentru aceleași valori. Și acum îmi pun întrebarea: nu ne este oare îndeajuns cât am suferit din cauza comunismului? Am fost deportați în Siberia, am fost obligați să ne uităm limba, datinile creștinești și credința noastră ortodoxă etc. Tare mă bucură un lucru, că la conducerea țării avem o doamnă atât de inteligentă, cu o ținută „ jos pălăria” un Parlament și Guvern pe potrivă. În sfârșit, după 30 ani de tăcere a fost sărbătorită Ziua Independenței la înălțime. Numai vorbesc de sărbătoarea „Limba noastră cea Română”, care s-a sărbătorit cu mult fast și în orașul și raionul Sângerei. Am fost foarte bucuros să observ mândria oamenilor de a vorbi românește și că Limba Română și scrisul latin sunt la ele acasă.
Comuniștii, socialiștii, cei de la șor și alții au crezut că noi ne temem și nu acționăm într-un fel apărarea patriei, dar ei au greșit amarnic, deoarece în acești ani a luat amploare ideea eliberării naționale și reunirii Basarabiei cu Patria- Mamă România. Și las” să știe toți dușmanii că noi, românii , nu ne-am uitat strămoșii și suntem gata oricând să ne spălăm onoarea chiar și cu sânge, dacă va fi nevoie.
Iar acum salut toți românii și visez să ne întâlnim cât de curând în România Mare.
Ion Gherbovețchi, orașul Sângerei, în prezent în Padova, Italia
