Echipa de atletică uşoară a Liceului Teoretic „A. Agapie” din satul Pepeni aştepta fiecare primăvară ca pe ziua Paştelui. Ani în şir Cupa era cucerită de către echipa de atleţi ai liceului din Pepeni, instruită şi antrenată de către profesorul de educaţie fizică, Oleg ROTARU.
Ce mai bucurie pentru elevi când, într-o atmosferă festivă, li se înmâna Cupa şi premiile! La întoarcere campionii erau întâmpinaţi cu pompă. Directorul liceului îi felicita în prezenţa întregului colectiv, le exprima mulţumire, îi dădea drept exemplu.
Oleg ROTARU ştia care-i preţul acestor victorii, cu câte eforturi ale sale şi ale discipolilor săi le obţinea. Era nevoie de antrenamente sistematice nu doar în ajunul competiţiei, ci anul întreg. Nu era un lucru simplu să-i mobilizeze pe elevi, să-i convingă să alerge pe orice timp câţiva kilometri. Îl ajuta bogata sa experienţă de muncă pedagogică de peste trei decenii, dar şi harul de a comunica, de a pătrunde în psihologia copiilor, de a le insufla încredere în victorie.
Treceau anii… Am aflat de la un cunoscut o veste tristă – că starea de sănătate a lui Oleg se înrăutăţeşte, că are probleme cu un picior. Deunăzi m-a contactat telefonic, chiar Oleg ROTARU.
I-am cunoscut îndată vocea optimistă, veselă. M-a întrebat de treburi, de sănătate, apoi mi-a povestit istoria sa zguduitoare, la care nicidecum nu mă aşteptam. O boală nemiloasă l-a ţintuit la pat. Medicii s-au văzut nevoiţi să-i amputeze un picior, apoi al doilea.
Nu zăbavă Oleg s-a cufundat într-un întuneric absolut. Simţind că după cele ce mi le-a relatat începuse să-mi tremure vocea, Oleg, dorind parcă să mă consoleze, a trecut la o tonalitate mai veselă. Mi-a spus că s-a acomodat la starea în care s-a pomenit. Se deplasează cu ajutorul mîinilor şi al genunchilor, are şi un cărucior cu rotile. S-a obişnuit să facă de unul singur totul de ce are nevoie. Doar că nu se îndepărtează prea mult de casă de teama să nu se rătăcească prin întunericul ce-l învăluie în permanenţă. Chipul omului cu suflet mare, mărinimos, harnic şi săritor la nevoie rămâne pentru totdeauna în inimile contemporanilor. Elevii de altădată, colegii de breaslă, colaboratorii primăriei nu-l uită. Fostul său elev, Virgil Grosu i-a angajat o îngrijitoare care, îl supraveghează zilnic.
Recent foştii elevi, cu contribuția managerei liceului din localitate Liuba Rudei, al primăriei, au organizat o frumoasă sărbătoare sportivă cu caracter de caritate, consacrată lui Oleg Rotaru.
Au avut loc competiţii între copii, între veteranii fotbalului, între fete. La sărbătoare a asistat şi Oleg. Deşi nu vedea ce se întâmplă pe stadion, el simţea prin toate fibrele sufletului atmosfera festivă, înălţătoare, tendinţa organizatorilor şi a participanţilor de a realiza ceva frumos, demn de acest om care a facut mult pentru generaţiile în creştere. La finele sărbătorii primarul de Pepeni, Oleg Rotaru (ce coincidenţă de nume!) i-a înmânat un plic cu banii acumulaţi, urându-i toate cele bune şi dându-i asigurări că nu va fi dat uitării.
În situaţia complicată în care s-a pomenit Oleg Rotaru nu disperă.
El se bucură că nu este uitat, că-i apreciat pentru ceea ce a realizat cândva, păstrează optimismul , ba îl insuflă şi celor din jurul său.
Ca şi atunci când era sănătos, el iradiază energie şi voie bună. Prin felul său de a fi, el luminează pentru cei din jur, arzând ca o lumânare…
Tadeu NAGACEVSCHI, membru al Uniunii Scriitorilor Europeni
