DISTRIBUIȚI

La Stejăreni era o tradiție, ca fiecare gospodina să aibă oale de lut în casă.
Care avea mai puține, care mai multe, dar fără oale de lut nu găseai nici o gospodină.
Dar dacă cineva avea vre-un eveniment și nu-i ajungeau oale, atunci se mai împrumutau unul cu altul, că dă, trebuie la urma urmei să ai o pricină ca sa-ți vizitezi vecinii.

Și cum ai putea trăi fără oale, când mai la toate evenimentele din viață trebuie să le pui la oameni ceva pe masă.
Și nu importă, se făcea o nuntă, o clacă, hram în sat era vre-o înmormântare, fără oale de lut nu trecea nici un eveniment de așa.
În ultimul timp oamenii se modernizase și unele gospodine începu a se folosi de oale din fier, dar le foloseau, așa, pentru pregătirea mâncării în sânul familiei.
Dar, un eveniment, sărbătoare trebuiau oale de lut.
Când se luau la vorbă despre gustul mâncării, gospodinele erau de aceeași părere, pregătită în oalele de lut n-o poți compara cu cea făcută în oalele de fier.
„-În oalele de lut, -spuneau ele, – se păstrează toate elementele nutritive, mâncarea e mai gustoasă, cu o aromă mai bogată și un gust deosebit. Chiar și mâncărurile de post făcute cu ulei, fără carne, sunt mai gustoase din oalele de lut – spuneau gospodinele.
Ca să le prelungească viața oalelor de lut, unii gospodari au început a le împleti cu sârmă subțire pe dinafară, ca să nu crape. „-Sunt mai trainice, -spuneau ei, – sunt apărate mai ales când le dai ori le scoți din cuptor”.

(Va urma )

 Nicolae Grejdieru,
Hamburg