Implacabila moarte seceră fără să ia aminte și mult prea devreme oameni dragi, scumpi… Este durut că pleacă cei mai scumpi oameni ai sufletelor noastre, semănând durere și despărțire.
Un suflet minunat plin de dragoste și bunătate s-a ridicat la cer, departe de noi, dar mai aproape de Bunul Dumnezeu. Pierderea unei persoane dragi este, fără îndoială, una din cele mai triste și emoționante încercări ale vieții. S-a stins zilele trecute o ființă atât de dragă nouă, lăsând în urmă durere, regrete, tristețe, lacrimi, disperare, jale… Soarele vieții Lui a apus pentru totdeauna. Ne-a părăsit scumpul nostru soț, tătic, bunel și străbunel, cel care a fost și nu mai este azi printre noi, regretatul
Valerian BACIU.
S-au scurs mai bine de nouă zile de când a plecat în lumea tenebrelor, iar noi nu putem crede că ne-a părăsit. Aceasta este o pierdere ireparabilă pentru noi toți.
Nu contează câți ani a trăit, ci contează ce amintire a lăsat în urmă. Tăticul a adus multe lucruri bune fiecăruia dintre noi. Ne-a dat un exemplu de curaj, forță și înțelepciune. Ne rugăm ca Domnul să-l răsplătească pentru faptele sale. Dezvăluind momente nu prea îndepărtate din viața și activitatea Lui, ne apropiem de unele adevăruri, ale celui care a pus ceva din suflet pentru oamenii din Consiliul Raional, cel Județean, nu în ultimul rând pentru noi, dăruindu-se cu generozitate.
Pentru mulți a fost o sursă de informații, sfaturi, consultații, demne de toată încrederea. Atâțea colegi, primari, servicii desconcentrate, descentralizate din raion și județul Bălți au urmat sfaturile înțelepte, s-au alimentat din lumina, căldura, dragostea și cunoștințele regretatului nostru. EL a rezistat semeț în fața tuturor greutăților și relelor, menținându-se în funcția de Secretar al Consiliului Raional și Județean ani în șir până dincolo de hotarul pensionării. Măcinat mereu de veșnica întrebare a sensului trecerii noastre pe pământ, a misiunii omului, de taina scânteii divine, ce ne ghidează prin suferință, spre lumină, EL a ars de fiecare dată până în profunzime.
A știut întotdeauna și în orice condiții să-și aleagă până la sacrificiu ceea ce i-a fost scump și drag, a știut să facă să înțelegem că important este nu numărul, ci calitatea celor care te prețuiesc.
După oboseala necruțătoare, după un apocaliptic chin, zguduiri morale, grele cumpene, înstrăinat de cei care l-au iubit și prețuit, arătându-i în permanență de la depărtare admirația și profundul respect pentru inegalabila Lui bunătate și iubire de oameni, scumpul și dragul nostru părinte a fost chemat în ceruri, la Domnul. Trăim cu toții acum o stare de suflet și inimi lovite de o mare tristețe. Plecarea stâlpului casei noastre este o durere incomparabilă. Este dificil să ne exprimăm întristarea în cuvinte – este prea mare. Dar va rămâne o stea călăuzitoare pentru toți cei care ne vom aminti de EL.
Timpul va mai înghiți multe veri, însă numele celui care ne-a fost soț, tătic, bunel și străbunel Valerian BACIU va rămâne imortalizat în inimile noastre, cât și a celor care l-au cunoscut, apreciat, respectat. De acum înainte nu-L vom mai căuta la telefon sau acasă. De azi înainte îl vom căuta doar în inimile noastre, singurul loc de unde nu va mai pleca niciodată. În acest univers al tristeții ne rămân stelele amintirilor, care să ne aline durerea. Odihnește-te în pace BUNULE, IUBITULE… Dumnezeu să te aibă în paza Sa.
Profund îndurerați: soția, copiii, nepoții, strănepoțica
