Primește, Doamne, un poet
Ne doare mult că suntem nevoiți să scriem aceste rânduri de regret și cu durere pentru pierderea lui Nicolae Dabija. De durere se usucă cerneala și rândurile se tem să se aștearnă, inclusiv pe paginile Literaturii și Arta: unde-i Dabija, cum fără el?…
Verticalitatea care o avem fiecare dintre noi și dragostea de neam de la poezia și rândul scris al lui Dabija am altoit-o în suflet și conștiință, am moștenit-o. Am învățat de la editorialele sale, joi de joi, în prima pagină a revistei, a cărui redactor șef și sufletul ei era. Am pierdut un mare om, mare cărturar al contemporanității și mare cunoscător al adevărului neamului nostru, somitate în lumea academică, din largul spațiu românesc. Nu doar prin romanul „Tema pentru acasă,” dar prin fiecare poezie scrisă el, reprezentantul generației ochiului al treilea, ne-a tot dat teme pentru acasă. Nu toate le-am făcut, recunoaștem. Mai avem a le face, temele pentru acasă date de Dabija. Îi promitem.
Etern va rămâne regretatul poet și academician prin moștenirea literară, crezul patriotic, dragostea de limba română. De la el am putut să le moștenim, să ni le altoim. Etern credem va rămâne prin denumirea unei străzi cel puțin cu numele lui veșnic și prin învățarea temelor pentru acasă la care am rămas datori. „Cât trăim pe acest pământ”, vorba poetului regretat, rămân aceste lucruri să le facem.
Primește, Doamne, un Poet, că un alt Nicolae Dabija nu știm dacă vei binecuvânta să se nască!
Grigore Corcodel, președintele raionului
Poetul suferințelor noastre
În aceste momente de cumplită tristețe, alegem cu greu cuvintele potrivite pentru a reda pustiul din sufletele noastre, rămas în urma dispariției celui care a fost NICOLAE DABIJA. Pilonul de rezistență al culturii naționale, Poetul speranțelor noastre a plecat la Domnul să vestească acum și în veac eternele Adevăruri despre Limbă, Țară, despre suferința acestei așchii de pământ cu numele Basarabia, atât de drag și de durut pentru Marele Poet. Destinul lui NICOLAE DABIJA este însăși destinul Basarabiei: o luptă necontenită pentru Adevăr și Limbă Română, fără armistiții și compromisuri, mereu pe linia întâia a demnității naționale. Prin dispariția lui NICOLAE DABIJA, cultura română pierde pe unul dintre cei mai redutabili pe care nu-l va recupera niciodată.
Direcția Educație Sângerei este alături de familia îndoliată, de toți cei care l-au cunoscut, prețuit pe Marele Dispărut. În aceste clipe grele ale despărțirii, ne rugăm pentru ca Dumnezeu să-l odihnească cu drepții întru Împărăția Sa. Iar pentru cinstirea memoriei Poetului avem „ Tema pentru acasă” să păstrăm și să valorificăm pentru viitorime întreaga moștenire lăsată nouă de NICOLAE DABIJA.
Direcția Educație Sângerei
NICOLAE DABIJA a intrat în veșnicie în condiții tragice și îngrijorătoare, dar nu a plecat dintre noi. Va continua să trăiască în inimile și sufletele noastre, așa cum trăiesc nemuritorii EMINESCU, VIERU, MATCOVSCHI, LARI… Un Mare Poet, Om Politic, Academician…și un român de excepție. NICOLAE DABIJA a fost o făclie vie care timp de șapte decenii a luminat bolta aspirațiilor românești. Ne va lipsi mult cu zâmbetul lui bun, blând și înțelept. Prin intrarea lui în nemurire am pierdut un stâlp al românismului. Românii înstrăinați în toată lumea nu îl vor uita niciodată. E atât de trist să constatăm că ne strângem rândurile doar la mari pierderi… Cred că numele NICOLAE DABIJA, care a marcat anevoioasa cale a deșteptării noastre naționale, va sta de acum încolo chezășie voinței noastre de unitate civică, unitate de neam românesc. Avem o mare datorie față de el – să ctitorim mai departe „ ceea ce n-a dovedit dânsul…” și să ducem la împlinire idealul său de unire și integrare în matca firească a neamului românesc, în lumea civilizată a Europei moderne. Dumnezeu să-l odihnească în pace.
Arcadie Covaliov, Primarul
orașului Sângerei și satului Vrănești
Devine cerul tot mai înstelat, iar pământul tot mai îndoliat… Nicolae Dabija, un mare patriot, un apărător al dreptății și al limbii române, a plecat la Domnul, lăsând o urmă adâncă în sufletele celor ce l-au cunoscut.
Doliul s-a lăsat peste gimnaziul din satul Heciul Vechi, care poartă cu mândrie numele scriitorului.
Plâng elevii, profesorii, plânge stejarul sădit de dumnealui în curtea școlii. Gimnaziul a rămas orfan, părintele spiritual al elevilor s-a ridicat la ceruri, dar va trăi veșnic în memoria copiilor din s. Heciul Vechi și în inimile noastre cât vom trăi…
Drum lin printre stele, suflet ales.
Condoleanțe familiei. ,,Dar va afla și ziua cea de mâine un adevăr din anii cei asceți: săracă-i lumea care n-are pâine, dar mai săracă-i cea fără Poeți.” (,,Săracă-i țara când îi mor poeții”, Nicolae Dabija)
Cu profund regret, Colectivul pedagogic
din gimnaziul ,,Nicolae Dabija”,
satul Heciul Vechi
Suntem zguduiți de vestea grea. S-a stins Marele Poet Nicolae Dabija.
Ne-a dăruit cărți pline de Adevăr, cărţi de Premiul Nobel, care au cucerit continente. A creat poeme pentru Totdeauna. A semănat Lumină în sufletul întregului popor. Am rămas săraci, trişti, înlăcrimaţi, fără cuvinte. Însoţit de personalităţi, venea cu bucurie la întâlnirile cu elevii şi profesorii Gimnaziului ,,Nicolae Dabija’’, Heciul Vechi.
,,Doru-mi-i de Dumneavoastră, Ca unui zid de o fereastră.’’ Nicolae Dabija ştia ce simte zidul care desparte Basarabia de Ţară.
,,…În faţa celor tari/ n-am ezitat/ şi nu m-am poclonit…’’, …Mereu rănit/ când de cuvânt/ când de cuţit,/ născut să-nving, nu să mă plâng: în zbucium doar m-am odihnit’’, Nicolae Dabija.
Sincere condoleanţe familiei îndurerate, rudelor, colaboratorilor.
Familia Luţcan, Sângerei.
Familia Bogdan, Heciul Vechi
Familia Armanca, Cluj-Napoca, România.
Ne-a părăsit educatorul națiunii
NICOLAE DABIJA
Dușmanul n-a reușit să-l înfrângă -COVID-ul a reușit. Nimeni altul – dintre contemporani – nu și-a adus obolul, în așa măsură mare, la trezirea conștiinței neamului nostru. Ce a făcut NICOLAE DABIJA cu ”LITERATURA și ARTA” pe parcursul anilor n-a reușit să facă școala, încă bolșevică, mancurtizată pe alocuri ca și majoritatea domeniilor de activitate. Prezența Dumisale a fost, este necesară și în societatea noastră de azi, pentru că probleme nerezolvate ce țin de Neam, Țară și Educație avem multe, tare multe, ținând cont, desigur, și de numărul mare de mancurți prezenți încă pe meleagul nostru. Pe parcursul ultimilor 10 ani a fost prietenul omniprezent la multe ședințe în cadrul Cenaclului raional al Elevilor și Pedagogilor ”Floarea Neamului” Sângerei. Model – Om de creație, Patriot, Muncitor aprig pe ogorul cuvântului românesc, Iubitor de Neam și Țară, Pedagog… Dumnezeu să-l odihnească în pace, iar noi să-i asimilăm prin cuget, faptă opera trudită pentru noi, ca să știm cum să ne menținem verticalitatea…
Ion Roșca, Președintele Cenaclului raional
al Elevilor și Pedagogilor
O pierdere de nerecuperat
Nicolae Dabija vizita deseori gimnaziul din Heciul Vechi, care îi poartă numele. Mă anunța din timp și îl însoțeam de fiecare dată. Organiza la gimnaziu întâlniri ale elevilor şi profesorilor cu scriitori, compozitori, artiști, interpreți. la rândul lor elevii prezentau concerte frumoase. Cei mai buni elevi din toate clasele primeau din mâna poetului premii, cadouri, cărțile lui cu autografe. Aceste întâlniri aduceau copiilor o bucurie nemărginită. Ei le aşteptau cu nerăbdare, se stăruiau să fie mai ordonați în toate, să învețe mai bine. Aşa i-a îndemnat poetul: dacă nu veţi fi disciplinaţi şi silitori la învăţătură, atunci să nu spuneţi nimănui că învăţaţi la gimnaziul „Nicolae Dabija”. Mie o să-mi fie ruşine. Căile vieţii ni s-au intersectat de nenumărate ori. Nicolae ştia să încurajeze omul, să-l aprecieze, să-l susţină. Pentru mine el era o mare autoritate. Succesele mele le datorez influenței lui. Îmi era un adevărat prieten. La îndemnul lui în anul 2018 am început să colaborez la revista de cultură „Contexte” din Bacău, la care academicianul Nicolae Dabija era membru al colegiului de redacţie. Neimaginat de mult au contat versurile ce le-a scris în preambulul volumului meu „Trăsnet din senin”:
Nicicum nu pot să mă împac cu gândul că acest Om cu literă mare nu mai este printre noi. Deşi, Nicolae Dabija trăiește şi va trăi în veci. Va trăi prin opera sa.
Tadeu Nagacevschi
or. Sângerei
Poetul – oaspete așteptat
La Heciul Vechi numele-ți poartă,/Gimnaziul și obștea toată,/Unde-n zi de înmormântare,/În școală erau mic și mare./ Nicolae Dabija în sat/Venea des că era așteptat,/ De elevi și profesorii lor,/ Oricând cu dragoste și mult dor./ La gimnaziu Dabija venea,/Cu ziare, cărți și povestea,/ Vieții sale trăite-n ani,/Printre prieteni și dușmani./Elevilor le vorbea din plin,/Despre neam și-al țării sfânt destin/ Și limba noastră cea română,/ Peste Nistru, Carpați stăpână./La Heciul Vechi sătenii cu dor,/ În lipsa marelui scriitor,/Vor citi poezii, române/ Și-l vor vedea printre icoane./O școală ce-ți poartă numele/ Și cărțile, vor fi urmele,/Ce vor rămâne în decenii/Și-n inimi de maturi și copii.
Andrei Luțcan,
or. Sângerei
Ne doare
Vestea cea fulgerătoare
Sufletul ne-a ars ca schija.
Doamne, cât de mult ne doare,
Că-i în ceruri azi Dabija.
Ați văzut, l-au dus pe brațe.
Eu regret a câta oară…
Nu-i cinstim cât sunt în viață…
Doar când moartea îi doboară.
Strâns a dus pe sus Drapelul
Ne-a iubit mult, ne-a învățat.
Chiar de-a fost un Om celebru
Noi puțin l-am ascultat.
Ion Bîrsanu, vicepreședintele raionului
