Iosif și Olga Iablonschi, și cei 11 copii ai lor sunt una din familiile fericite și frumoase specifice satului Grigorăuca. Aici locuiesc într-o casă largă și modernă, construită cărămidă la cărămidă, prin munca și dragostea lor. Împreună acasă, în anturajul casei, împreună în largul câmpului, unde muncesc și agonisesc pentru întreținerea și prosperarea familiei, ei se simt cel mai bine și fericiți. Sunt ca în rai, doar că încă unul timpuriu.
Întreaga familie Iablonschi, frumoasă și numeroasă, acum sunt în câmp. Pentru ei, mai cu seamă, o zi de primăvară îi hrănește un an. Cu toții iubesc pământul, munca la ogor. Le dăruiește sănătate, muncind la aer curat și făcând mișcare multă. Și bucuria mesei mereu pline, contează mult. Sațul familiei sunt eforturi în comun depuse. Ei își cresc producția, bucurie pentru mama care le prepară și le umple mesele cu de toate. Să hrănești la o masă până la 11 copii, nu este simplu, nici pentru ea, care e obișnuită și curajoasă. Dar se isprăvește cu acest rol, pentru ea atractiv, captivant, generator de satisfacție. Să-i vadă pe copii mulțumiți, că au savurat bucatele mamei, e lucru sfânt pentru mama Olga Iablonschi. În acest sens nu există o comoară mai prețioasă pentru un bărbat ca Iosif Iablonschi, care are o soție cum este Olga. Cea care-i împărtășește soarta. Dar și el pe a ei. La începutul vieții lor în doi, Olga ca mamă aducătoare de vieți, îi năștea doar băieți, doar feciori. Mai bucuros tată nici că putea fi.
Doar că ea își mai dorea fiice, măcar o regină, printre atâția prinți care-i creștea mai frumoși, mai cuminți de la o zi la alta. Până la urmă, Domnul de Sus a răsplătit-o, prin binecuvântare la nașteri de fete. Acest fapt a mai încrezut-o în ceea ce îi spunea soțul ei mereu: „Nu noi ne alegem familia. Aceasta este un dar a lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi.”
Continuarea citiți în nr. 17 din 15 mai 2020
