(pentru regretatul Victor Habașescu)
A trecut un an de când alături nu
te am,
E primăvară, copacii îs verzi
Da tu nu-i vezi.
Soare cald, privește spre pământ
La tine nu ajunge, e prea adânc.
Tu mă auzi? Ce mult îmi mai lipsești
Te văd de parcă încă ești
Dar m-am trezit din somnul greu
Plină de lacrimi – eram numai eu.
Cred că de acum mulți și te-au uitat
Care de mult te-au admirat și lăudat.
Îmi curge lacrima încet – încet
O i-au în palme și o strâng la piept.
Toți știu – omul drag îl pierzi
Te doare
Nu vrei nimic, în grădină o floare.
Eu știu ce-n calendarul vieții mele îmi este scris
Auzi ? Eu te aștept, vino măcar în vis…
Cu durere, soția Tamara Habașescu , or. Sângerei
