Am citit cu mare atenție materialul ”Lecția fiecărui război este să prețuim pacea” care aparține penei dnei Maria Țurcanu, directoare al săptămânalului ”Ecoul nostru ” despre războiul din Afganistan astfel vreau să-mi expun părerea or,am trecut și am simțit această nenorocire. În primăvara anului 1980 a fost luat la armată fiul meu Ion. Era în aprilie a acestui an, cu 2 săptămâni înaintea Paștelui. Astfel Învierea am sărbătorit-o fără de Ion. Am primit scrisoare de al el că se află la ”carantină” la Belgorod-Dnestrovsk, regiunea Odessa. Am decis să plecăm cu soția la dânsul. Acolo am vorbit cu un căpitan care era ofițer de serviciu pe unitate care mi-a spus că de fapt cunoaște pe doi frați Stegărescu – Ion și Mihail. Eu i-am spus că ei sunt doi verișori deși au stat în aceiași bancă la școală și că au învățat de șoferi la Rezina și la armată i-au mobilizat în aceiași zi. Căpitanul a scris numele lor în bloknot spunând că va ține cont de această situație.
După întâlnirea cu ei, peste o lună aflu că fiul Ion a fost trimis cu serviciul în Ungaria iar Mihail vărul lui – în Afganistan. Precum am înțeles contingentul lor a fost împărțit în două unii luând calea Afganistanului iar alții – în așa numitul Grup de Trupe Sud aflată în Ungaria. Dacă căpitanul nu afla că cei doi Stegărescu au alt grad de rudenie în Afganistan erau trimiși amândoi or, conform unei legi de atunci frații trebuie să slujească împreună.
Astfel în acei ani din comuna noastră în care intrau atunci 4 sate au fost luați în Afganistan patru băieți din care la doi au revenit acasă în sicrie de zinc. Acum la Suhuluceni este în viață doar unul din foștii ”afganezi” iar Mihail Stegărescu, vărul lui Ion a decedat la vârsta de 45 ani.
De la Războiul din Afganistat an trecut 34 ani dar noi totuși nu trebuie să uităm acele clipe când părinții primeau veste că feciorii lor au murit în țară străină. Ulterior tot soldații Afganistanului au fost primii care s-au ridicat în apărarea pământului natal când a izbucnit războiul de la Nistru și mulți din ei au dat jertfă de sânge. Iar acum avem război în Ucraina la câteva sute de kilometru de casă. Războiul este o mare tragedie și așteptăm ca se facă pace pe pământ. Eu mai țin minte destul de bine anul 1962 când au avut loc criza Caraibelor când URSS și SUA au fost la un pas de război nuclear. Dar atunci Hrușciov și cu Kenedy au putut să se înțeleagă că Pământul se află pe muchie de prăpastie și au oprit acest dezmăț. Iată de ce lecția oricărui război este să prețuim pacea. Eu sunt la o vârstă înaintată deaceea rog pe Domnul să fie pace pe pământ . Vrem să se facă pace între Moscova și Kiev fiindcă războiul între cel două țări cu istorie comună este curată nebunie.
