DISTRIBUIȚI

Drumul pe care-l fac zilnic la serviciu trece pe lângă Secția de Eliberare Acte de Identitate (SEAI) din Sângerei. Nu este o secție obișnuită, ci una în care se muncește contra cronometru. Colaboratorii serviciului fac tot posibilul ca cetățenii să primească actele de identitate în termenul dorit. Pentru 1700 de lei primești pașaportul în aceeași zi în care depui actele.
De mai multe ori mi s-a întâmplat să stau în diferite rânduri. În asemenea împrejurări lumea de regulă, citește o revistă, carte, scotecește prin geantă niște fotografii pe care le privește îndelung, altul navighează la telefon pe net, și rar când cineva leagă capăt de vorbă pentru a scurta din timp.

Curiozitatea m-a făcut ca în una din zile să mă apropii de oamenii care stau în preajma clădirii Registrului de Stat din Sângerei. Alta-i situația aici. Ai impresia că cei prezenți se cunosc de-o veșnicie, că sunt rude sau adevărați prieteni. Toți vorbesc unul cu altul și se ascultă cu mare atenție. Dacă treci peste regula elementară că nu este frumos să tragi cu urechea la discuții străine, atunci ai impresia că te afli la o lecție de geografie politică: Italia, Spania, Franța, Portugalia, Germania – acestea sunt cuvintele articulate parcă cu grijă deosebită rostite cu pioșenie de către pretendenții de a intra în posesia actelor de identitate. La rostirea acestor cuvinte, fețele lor devin mai senine, ochii radiază cu o sclipire neobișnuită. Dacă asculți discuțiile de aici, aspirațiile celor prezenți, ai impresia că cea mai mare preocupare a poporului nostru este turismul. Este o curată plăcere să te afli printre acești oameni. Aici uiți că sunt copii care nu pot frecventa școala fiindcă nu au cu ce se îmbrăca, încălța și a căror burtici se umflă de foame, pe alții, mama i-a lăsat la o stână din raion, uiți că sunt oameni bolnavi care nu au pe ce-și cumpăra medicamente, ale căror zile sunt poate numărate tocmai din acest motiv; tot aici nici prin cap nu-ți trece că există oameni de așa-zisa vârsta a treia etc. Majoritatea sunt oameni tineri, simpatici, energici, sănătoși. Ferice de țara care are un asemenea potențial frumos, tânăr și sănătos. Numai dă-le indicație acestor tineri și ei vor muta munții din loc. Câte nu poate face omul când este tînăr și sănătos. Zic asta fiindcă, în aceste rânduri, n-ai să prea vezi oameni bâtrâni și neputincioși. Dar tocmai aici este buba. Acest popor cu toate calitățile pozitive nu trebuie ni-mă-nui. Ni-me-ni, ab-so-lut ni-me-ni nu are nevoie de brațele acestea de muncă. A încercat oare careva din conducerea actuală a țării să susțină un dialog cu cei care pleacă? Să-i întrebe de ce au luat calea pribegiei. S-a făcut vreun sondaj în rândul lor ca să se știe câți dintre doritorii de a pleca au de gând să revină acasă? De ce în toate țările este de lucru pentru toți doritorii de a munci? De ce brațele noastre de muncă numai aici nu sunt prețuite și utilizate la randamentul pe care-l pot da, de ce, pur și simplu, nu este nevoie de ele? Unele persoane susțin că peste hotare este de lucru, fiindcă acolo sunt foarte buni gospodari în toate domeniile, care angajează la lucru și mai și plătesc bine. Dacă i-am avea și în țara noastră, atunci am mai fi nevoiți să mâncăm, iarna, roșii aduse din Turcia, legume care nici laboratoarele nu pot stabili cu ce au fost tratate pentru a-și păstra prospețimea. Dar când zic că le mâncăm este așa, un fel de a spune, căci nu le mai cumpărăm, fiindcă se vând la un preț inaccesibil buzunarului nostru. Și asta în timp ce în imensele sere pustii de la noi, care se întind cât vezi cu ochii, doar vântul mai șuieră în ele de la un capăt la altul. Oare aici nu s-ar putea să se cultive roșii, ardei dulci, castraveți, pătrunjel, mărar, etc., pentru noi și pentru piața externă?
Sunt convinsă că pentru un salariu rezonabil mulți dintre oamenii noștri s-ar răzgândi să mai plece. Poate multe dintre ușile și ferestrele bătute în cuie (în multe din satele noastre se observă deja fenomenul acesta) s-ar redeschide, iar bunii și cuminții noștri părinți nu s-ar mai teme că…

continuarea o veți citi în numărul 38 al ziarului din săptămâna aceasta