Conducătorii de la Chișinău ne tot promit pensii majorate în fiecare campanie electorală, dar acum am ajuns să primim doar cu 4% mai mult, adică ne-au dat adaos de câțiva leuți la pensiile noastre foarte mici. Zilele acestea Dodon ne mai promite 700 de lei, pentru pensionarii cu pensia sub 3000 de lei, suport promis că va fi acordat începând cu 1 august curent. Cum, domnilor parlamentari, să trăiască bătrânii de la sate? Din ce să-și asigure o bucată de pâine și de foc pentru iarnă? Milionari au fost și continuă să apară într-o Moldovă atât de săracă. De unde iau ei atâția bani? La noi toți vor să fie milionari, dar nici în țările, cum le spuneau înainte, capitaliste, nu-s atâtea milioane ca la noi, în această Moldovă ruptă de sărăcie, despre care se zicea cândva că este înfloritoare. Cei din Parlament, Președinție, Guvern primesc salarii foarte mari, dar un pensionar primește o pensie mizerabilă. Vă întreabă cineva dintre cei cu care Vă întâlniți prin țările civilizate cum sunt pensiile noastre? Câți bani ne putem permite să cheltuim pentru mâncare și medicamente? Eu nu sunt și nu am fost comunist, socialist.., dar urmăresc acum tot ce se întâmplă și mă gândesc că oamenii ar putea regreta că, prin votul lor, au sprijinit democrația.
COVID-19 a găsit Moldova într-o stare de vulnerabilitate maximă. Pe lângă faptul că avem o economie de subexistență și un sistem medical șubred, subfinanțat, prestația clasei noastre politice, în frunte cu Dodon, Chicu, Greceanîi și alte figuri exponențiale ale regimului, a condus la izolarea internațională. Europa, de unde așteptăm să fim ajutați, nu mai are încredere în politicienii de la noi. Plahotniuc, Dodon, Diacov și mulți alții ca ei au gonit moldovenii din țară, prin politicile lor iresponsabile.
Viața grea ar putea să-i întroneze mai departe pe socialiști, comuniști, să fim sub papucul lui Putin și atunci nimeni nu va mai putea schimba nimic. Oamenii sunt rătăciți, ei încep să înjure democrația. Totul s-a scumpit și se va mai scumpi simțitor. În urma acestei pandemii economiile țărilor bogate sunt la pământ, dar la noi, unde se fură în stânga și dreapta… Nu am mai văzut o astfel de bătaie de joc.
Toate muncile agricole trebuie să le plătim, deoarece nu mai putem munci noi. Ne-au slăbit puterile, copiii s-au împrăștiat prin lume.
Noi, cei în etate, vom muri, dar ne gândim la cei mai tineri, că am vrea măcar ei să trăiască mai bine. Astăzi se descurcă doar cei care au plecat sau mai pot pleca peste hotare.
Gheorghe Brașovanu, pensionar din satul Copăceni
