M-am născut și trăiesc în țara străbunicilor, a buneilor și părinților mei. Îmi iubesc Țara, cultura și tradițiile neamului, vorbesc graiul acestui meleag, iar pentru această dragoste plătesc cu vârf și îndesat… De ce? Simplu …
În Țara mea – Republica Moldova – cei care trăiesc de-o viață pe acest meleag și nu cunosc limba oficială a acestui stat sunt mult mai privilegiați decât noi, adevărații moștenitori ai acestui popor. Dacă ești în căutarea unui loc de muncă, indiferent care este sursa căutării tale pentru un serviciu, neapărat vei găsi un citat de genul: „cunoașterea limbii de stat.” Aceasta este principala condiție impusă de angajator. Din câte înțeleg eu, această condiție îi vizează pe toți, nu mai puțin pe cei vorbitori de limba rusă. Apare întrebarea: de ce în Parlament, servicii publice sunt persoane care, nu posedă limba română? Până nu demult ni se spunea că toată piața muncii era controlată de ruși, iar atunci când un angajator e vorbitor de limba rusă, evident că creștea în ochii șefului pentru singurul motiv că e vorbitor de limbă rusă ca și el.
Limba rusă își face prezența în Moldova peste tot – începând cu TV și până în stradă. Despre limba oficială nu am putea spune același lucru, personal cred că aceasta are statut de refugiat. Mai degrabă aceasta este respectată de un străin ce își face studiile în Moldova. Dacă ați întâlni vreun arab venit să facă medicina, cu siguranță va vorbi româna. Ce aș vrea să zic cu aceasta, că chiar și un străin își dă silința să învețe limba română. Tinerii vorbitori de limba rusă care locuiesc pe teritoriul Republicii Moldova cu siguranță nu au citit o carte în limba română, mulți dintre ei cu siguranță habar nu au cine e autorul „Luceafărului”. Și, așa tot mă întreb, de unde ajung acești oameni să aibă diplomă de bacalaureat atâta timp cât ei nu pot lega două cuvinte în limba română?
Astfel, dragi vorbitori de limba română, ne lăsăm limba călcată în picioare doar pentru singurul motiv că altora le este lene să învețe această limbă, în timp ce părinții și buneii noștri mereu găseau timp și răbdare să învețe și puțină rusă, nu din plăcere ca să o cunoască, ci pentru faptul că trebuia. Mi-ar face o deosebită plăcere dacă într-o bună zi limba română va fi tratată cu respect, ca aceasta să devină limba natală pentru absolut toți. Aș vrea ca toți cei care afirmă că se mândresc că sunt moldoveni și se bat cu pumnul în piept că aici se simt Acasă să vorbească limba acestui meleag – Limba Română.
