Creația lăsată de Bunul Dumnezeu este tot ceea ce ne înconjoară: pădurile, câmpiile, râurile și lacurile, florile și izvoarele.
Pe acest pământ, miracolul începe pentru noi atunci când, pentru prima dată, înțelegem că trăim lucruri utile, că ajutăm pe cineva, avem ceea ce avem.
Pădurile și florile cu splendoarea lor, izvoarele cu apa lor cristalină, ce ne potolesc setea, și încă multe alte minunătăți ne fac să ne mirăm de fiecare dată când ieșim în sânul naturii.
Ne aflăm într-o lume miraculoasă și neobișnuită a frumosului în care totul cântă.
Privim cu ochi curioși izvoarele, câmpiile și ne simțim ca o pasăre ce-și întinde aripile, planează la înălțime și se miră de frumusețea creată de Bunul Dumnezeu. Vrăjiți la nesfârșit de tabloul mirific, nu îndrăznim să clipim din gene – suntem cuprinși de o frică neînțeleasă, iar o lacrimă nevinovată cade din ochii triști. De ce suntem triști? Fiindcă nu totul este perfect. Găsim ceva ce nu ne bucură.
Nu poți să nu te întristezi când vezi în ce transformă omul această frumusețe lăsată de Creator. Păduri defrișate, plante pe cale de dispariție, izvoare neîngrijite. Drumuri distruse, râulețe înecate și gunoiște. Aș mai putea exemplifica, dar nu o voi face… Vreau să scriu despre frumos, despre clipe neuitate petrecute în natură.
Merg prin viață încet și învăț în fiecare clipă, în fiecare zi, ceva nou, neobișnuit.
Până acum am reușit să învăț numai lucruri frumoase. Am înțeles că mă pot descoperi într-o poezie, cântec, într-o faptă bună.
Un om, asemenea razelor cerești, poate lumina și încălzi pământul strămoșesc cu nețărmuită dragoste de tot ce e frumos și neobișnuit.
Iubesc foarte mult viața, mi-e drag cântecul păsărilor, murmurul izvoarelor, freamătul codrului, poemul etern al ploilor.
Lumina și dragostea sunt firele din care a împletit salbe cu nestemate, iarba catifelată și florile multicolore.
Păsările întind aripile bunătății, hărniciei și răbdării și se fac nevăzute atunci când apar niște străini în codru, în câmpie.
Dar indiferent ce se întâmplă, soarele iarăși răsare de după orizonturi plin de verdeață.
Galina Spânachi, învățătoare, grad didactic superior, Liceul Teoretic „A. Agapie”, Pepeni
