Ca în fiecare an, luminatul praznic al Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos ne umple sufletul de o negrăită bucurie duhovnicească, pentru că această zi reprezintă împlinirea făgăduințelor și nădejdiilor pe care Dumnezeu le-a dat oamenilor de la început, ca îndemn ce duce spre mântuire.
Ascultând istorisirile minunate din Sfânta Evanghelie despre cele petrecute în noaptea sfâ-ntă a Nașterii, simțim în inimile noastre o tainică chemare de a porni cu cugetul pe urmele magilor de la Răsărit, cu ochii ațintiți spre steaua cea călăuzitoare spre Betleem, unde s-a născut Hristos. Acolo, în peșteră, în ieslea cea săracă, Pruncul nou-născut a venit pe Pământ să sfințească pe om, să-I facă sălaș dumnezeesc.
Împreună cu păstorii auzim și trăim și noi frumusețea fermecătoare a cântării îngerești: „ Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire”. Aceste sfinte întâmplări din Betleem trezesc în sufletele noastre în primul rând recunoștință pentru nemăsurata dragoste a Tatălui Ceresc față de noi, oamenii, și pentru marea jertfă pe care a făcut-o prin Fiul Său să ne mântuiască.
An de an bucuria sărbătorii Nașterii Domnului pune stăpânire pe întreaga noastră ființă. Este de fapt, partea comuniunii noastre la bucuria cea sfântă și fără de sfârșit a vieții dumnezeești, pe care o zugrăvește Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan când afirmă: „Viața s-a arătat și am văzut-o și Vă mărturisim și Vă vestim viața de veci, care era la Tatăl și s-a arătat nouă. Această mărturie exprimă o lucrare vie, căci prin întruparea și Nașterea Sa, Mântuitorul Iisus Hristos ne-a adus-o și ne-a împărțit-o ca viața dumnezeiască, nemuritoare. Descoperindu-se oamenilor ca „pâinea vieții” și lămurind că această pâine este Trupul Său pe care îl dă pentru „viața lumii”.Mântuitorul Iisus Hristos a ridicat viața omenească la plinătatea vieții dumnezeiești și a arătat, peste veacuri, că viața este bunul și darul supem de care trebuie să se bucure nu numai omul, ci și întreaga făptură. Sărbătoarea Nașterea Domnului este, astfel, sărbătoarea vieții. Prin întruparea Sa, Fiul lui Dumnezeu ne-a descoperit valoarea și frumusețile vieții. Mântuitorul a venit în lume pentru a da un sens nou existenței noastre omenești.
„Ziua de Naștere a Domnului este ziua a păcii,” întrucât Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ ca să împace pe om cu Dumnezeu și pe oameni între ei. O frumoasă cântare bisericească îndeamnă:„ Hristos se naște, măriți-L!/Hristos din ceruri, întâmpinați-L/Hristos pe Pământ, înălțați-Vă!”
Totul este bine când trăim în liniște, iar bucuria noastră este deplină când avem siguranța zilei de mâine.
Hristos a coborât din ceruri, pentru ca noi să-i ieșim întru întâmpinare prin trăirea virtuților care duc la desăvârșire. Să avem, așadar, mereu în inimile noastre fiorul sfânt, trăit de magii care au mers să se închine Mântuitorului, aducând daruri Celui ce S-a făcut om, pentru ca noi să ne îndumnezeim prin credința și faptele noastre.
Purtând în inimi și în cugete bucuria acestei sfinte sărbători, Vă doresc, tuturor să o petreceți în pace, sănătate și alese bucurii, potrivit datinilor străbune.
Maxim HUZUN, Blagocinul raionului
