De cei, cărora aș vrea să le ajut cu ceva, dar nu pot. Cu atât mai mult cu cât înțeleg prea bine că ei nu au unde să se adreseze sau nu știu unde și la cine să caute apărare și înțelegere, ori în genere nu se hotărăsc să se adreseze undeva, deoarece știu că vor fi învinuiți tot ei pentru că au îndrăznit să fie nemulțumiți de acțiunile cuiva.
O doamnă din oraș, inteligentă, la vârsta pensionării a numit „ calvar ”umblătura sa privind perfectarea actelor pentru acordarea ajutorului material. Are 76 de ani și spera să se regăsească în lista beneficiarilor de ajutor material. A suportat perfectarea actelor pe mai multe foi, ca până la urmă să i se spună că nu are drept la ajutor.„ Copiii sunt plecați toți în lumea mare, ai și ei familiile lor, problemele și cheltuielile lor. Am lucrat peste 40 de ani în contabilitate, am o pensie de 2000 de lei. Nu-mi ajunge nici pentru a achita facturile. Dar am o vârstă și sunt dependentă de medicamente. Dar sufletul mi vrea și o bucată de carne, unt odată în lună.”
Cum am putea s-o consolăm, cum să-i explicăm?
Dintr-o localitate a raionului ne tot sună și se indignează, de ce la primărie unei femei i-au refuzat să-i primească cererea de indemnizație socială, doar crește patru copii, soțul este bolnav trăiesc foarte greu, abia de supraviețuiesc. Am sunat la primăria comunei și am primit răspunsul că familia nu este responsabilă, femeia cam des folosește băuturi alcoolice, nu este angajată nicăieri. Dar ce are una cu alta? În Legea cu privire la alocațiile sociale de stat nu se spune nimic că primăria ar avea dreptul să refuze pentru că cineva dintre membrii familiei bea – de amar și foame poți face și ceva mai rău. Ce-i drept, la două zile ni s-a comunicat că chestiunea în cauză s-a soluționat pozitiv.
Mi-i milă de oameni, încă dacă ar fi cazuri rare, unice. În fiecare săptămână ni se comunică despre diferite întâmplări asemănătoare. Nu demult a telefonat o femeie. Tatăl ei de 86 de ani locuiește într-un sat și, potrivit ei, „în ultimii ani gospodăria a fost furată de mai multe ori. Vara trecută chiar i-au luat găinile. La scurt timp, i-au dispărut toate păsările. Până astăzi nu sunt descoperiți rău făcătorii. Femeia îmi povesti că a lucrat mai mulți ani în America și acolo nu a auzit de așa ceva, acolo atitudinea față de oameni e umană și legea e lege. Or, oamenii care stau la strajă sunt adevărați oameni ai legii.”
