DISTRIBUIȚI

De când a fost demarată campania de pandemie, n-am mai ieșit din casă. Zilele trecute m-am plimbat cu vecina prin parcul din oraș. Am rămas decepționate de cele văzute. Dacă în preajma orășelului copiilor, a Casei de Cultură „Nicolae Iorga” e frumos amenajat, curat, pavat… Cu cât înaintezi în mijlocul parcului, priveliștea e cu totul alta. De fapt, sentimentele pe care le-am trăit au fost asemănătoare cu cele prin care treci atunci când întâlnești un om pe care nu l-ai văzut de ani buni. Rămâi șocată, când îl vezi îmbătrânit, schimbat total. Cam așa ceva am simțit și eu, uitându-mă în jur.
O impresie apăsătoare mi-a lăsat cele văzute. În asemenea cazuri spun că parcul seamănă cu viața noastră. Dacă e vorba deja de pungi cu gunoi aruncate în parc, păsări care se plimbă și ele fără stăpân, de ce să nu le găsim un loc potrivit? Sau poate așteptăm să se întâmple o tragedie? Mi-i foarte jale de actualul primar de Sângerei, pornit pe fapte mari, care nu este susținut și înțeles de oamenii noștri.
Mai sunt și alte întrebări: cine să se ocupe de toate acestea, cine să-și asume responsabilitatea? Noi trebuie să păstrăm ordinea și curățenia în oraș. Sentimentul pe care-l aveam plimbându-mă în parc, a fost aprofundat și de către două persoane care abia de se țineau pe picioare și strigau cât îi ținea gura prin parc, speriind trecătorii. Cum poți la vârsta lor să ajungi în asemenea hal? Am vrut să sun la Inspectoratul raional de Poliție, dar vecina mi-a temperat avântul.
S-a făcut și se face mult în urbea noastră. Toți trebuie să conștientizeze că, totul trebuie păstrat: sculpturile, monumentele, copacii, băncile din parc și nu numai, chiar și urnele instalate. Vă îndemn să fim optimiști. Să păstrăm parcul, aerul.. Să putem să ne plimbăm și să respirăm. Să dăm dovadă de dragoste, responsabilitate, demnitate, omenie.
Nadejda Cirimpei,orașul Sângerei