Numele lui este Ion GALUS, medic ortoped –traumatolog , categorie superioară, şeful Serviciului Ortopedie în cadrul Spitalului raional. Mai nou îşi va mai lua o titulatură, căci aşa doreşte dânsul să se perfecţioneze mereu şi să înveţe continuu. Medicina şi felul de a o administra în numele pacienţilor e tot o artă. Dacă nu continui să-i dai strălucire prin munca ta, perfecţiune continuă, te rătăceşti, o pierzi ca artă a vinedecării şi menţinerii sănătăţii umane, crede medicul Ion GALUS.
Aceasta îl impune mereu să înveţe. Că aşa –i într-o familie de medici, cu două fiice care au strălucit la carte în leceele din Sângerei, apoi la facultăţile care le-au absolvit şi acum strălucesc prin excelenţă profesională mult prea departe de cât au cuprins cu visul ele, dar şi părinţii lor. Ambii le-au fost primul model şi cel mai convingător.
Ion GALUS a fost un elev bun la carte în şcoala generală din satul de baştină, Drăgăneşti. Bun la carte şi lider în organizarea vieţii şi activităţii şcolare, extraşcolare, apoi a vieţii studenţeşti, unde s-a manifestat pe parcusul studiilor la Univesitatea de Medicină şi Farmaceutică. S-a specializat în traumatologie – ortopedie, susţinând rezidentura timp de un an de zile. „În prezent pe lângă munca de zi cu zi în Serviciul Ortopedic raional de care este responsabil, studiază la Şcoala de Management în Sănătate Publică, este în al II- ea an de studii, susţine masteratul”, a confirmat Angela SIMAC, şefa Serviciului Resurse Umane a Spitalului raional. De-a lungul practicii sale de medic, multor pacienţi, chiar miilor de pacienţi le-a dăruit a doua viaţă. I-a ridicat pe picioare şi îi ridică continuu după suferinţa fracturilor, luxaţiilor, trumatismelor cumplite, acute, multiple, a maladiilor ortopedice. Tratează cu multă siguranţă şi încredere în diagnosticul care-l pune, practic din mers, de cum vede şi are în faţă pacientul. Nu-i place vorba multă. Pe lângă faptul că cu el poţi discuta în patru limbi care le cunoaşte, la pefecţie şi engleza, el mai deţine un model de comunicare, limba medicului cu pacienţii săi. Aceasta presupune atitudinea lui generoasă, blândă, omeneasă, compasiune, raze de încredere pacientului că el va face să fie totul bine, şi privirea caldă, toate încap în sufletul lui, în inima mare de doctor.
El nici mândru de sine nu e, nici de sus nu priveste pe nimeni, fie că are în faţă colegi sau în îngrijire medicală pacienţi, prieteni ori rude.
În altă postură se simte fericit. Când priveşte la ei, de jos în sus şi celor cu durere reuşeşete să o remedieze. Acesta e punctul lui forte, de mare vrăcuitor ortoped, cum îl consideră toată lumea cu care am discutat, care ne expediază continuu mesaje de mulţumire pentru doctorul GALUS. După cum au confirmat mulţi dintre colegii săi, după fluxul de pacienţii care vin la el după ajutor ne-am constituit această părere. Este medicul a căror servicii, experienţă medicală, siguranţă în diagnosticare este solicitată.
Cei care au nevoie de tratament mai siguri sunt când el îi curează, că le recomandă tratamentele şi le oferă încredere, dăruidu-le şanse de a merge pe picioaorele fracturate, dar vindecate, de a se ridica după trumatisme de altă natură. El câştigă bucuria vindecării pacienţilor săi. Nu închide nimănui uşa că este prea ocupat sau solicitat. Şi după un serviciu greu garda de noapte îl găseşti ziua în secţie. Aşa nedormit, e în practică medicală în continuare dacă e nevoie pentru binele pacienţilor, Nimic nu-l doboară, nici oboseala, e un munte de bărbat puternic, frumos, cu o inimă bună şi blajină. Eleganţa intelegenţei sale ca fire omenească, cei şapte ani de acasă altoiţi de bunii săi părinţi şi una dintre cele mai bune familii din inima satului unde s-a născut nu-i permite să fie altfel, decât este el. Pentru aceasta este iubit, apreciat, iar meseria de medic nu a făcut decât să fie florile care au înflorit din această rădâcină destoinică a neamului vrednic din care descinde.
În schimbul aroganţei multora care o manifestă, având nici pe aproape înălţimea sa profesională, el preferă să răspundă cu un zâmbet cald şi generos: „Sunt vechi, domnule.” Adică cum să nu lucreze cum lucrează dacă profesia de medic este o vocaţie pentru el, iar experienţa deja acumulată îi ajută şi îl favorizează. O fi el vechi în medicină, cădem de acord, căci de când a absolvit Univestatea de Medicină şi Farmacie, tot ortopedie profesează. Reciproc se complează unul pe altul cu soţia Elena, care este tot doctoriţă, cu număr de menţiuni şi diplome de excelenţă apreciată, ca şi dânsul. În familie fiind, de la discuţiile despre practica medicală, trec la viaţa celor două fiice, la dulcea nepoţică, la recomandări pentru păstrarea sănătăţii lor şi bună creştere în viitor. Se bucură enorm de aceste comori care le au în viaţa lor.
Ion GALUS dăruieşte dragoste prin profesia sa, dar şi primeşte. Mama Ana MORARI de la Chişcăreni, cea care a crescut pentru el şi i-a dăruit una dintre cele trei fiice minunate, îl adoră. Dacă nu a avut feciori, îl iubeşte ca pe fiicele sale, şi ca pe unicul fecior. Oricare gest de atenţie şi de respect al său, de dragoste din partea lui de care se bucură permanent o menţin cu bucurie de viaţa, cu sănătate şi o fac fericită, mândră şi împăcată pentru norocul fiicei sale.
