Incredibil, dar, scumpa și draga noastră mămică nu mai este printre noi. A trecut un an de zile de când buna, scumpa și iubita noastră mămică ne-a părăsit. De atunci, din clipa fatală s-au întrerupt pentru totdeauna pașii și depănatul zilelor. Bunul Dumnezeu a luat-o la El pe cea mai scumpă ființă din viața noastră, ne-a văduvit de vorba-i caldă, de grija și dragostea părintească, de mângâiere, căldură, iubire de mamă… Plecarea ei la ceruri e tragerea la sorți a destinului care uneori e crud cu noi, dar e vrerea dumnezeească. Această plecare în lumea fără de dor ne-a pustiit inimile, sufletele noastre. Am devenit cu mult mai săraci fără mămica, fără de tăticul. Au plecat ambii la Domnul lăsându-ne un gol imens în suflete. Timpul trece… dar absența se simte și mai tare. De un an sufletele noastre sunt cernite de durere, pentru că buna noastră mămică ANA VREME, din satul Drăgănești ne-a părăsit pentru totdeauna, ne-a rămas doar amintirea.
Probabil, fără de regretații noștri părinți, fără felul lor de a ne crea mereu o stare de inspirație deosebită, nu am fi fost noi astăzi, copiii, nepoții și strănepoții, nu am fi atins asemenea înălțimi. Ei aveau un har deosebit, care aprindeau în ochii celor care îi înconjurau scântei de speranțe de viață, chiar în cele mai triste clipe. De aici ne-au fost alimentate rădăcinile. Dar, spre regret trecerea la cele veșnice a mămicăi e încă proaspătă pentru noi. Chiar dacă a trecut un an de la despărțire, nu ne putem împăca cu gândul ca mămica nu ne mai apare în pragul casei ca să ne ia de mână cum numai ea știa să o facă și să ne așeze la masă. Măcinată mereu de veșnica întrebare a sensului trecerii noastre pe pământ, a misiunii omului, de taina scânteii divine, ce ne ghidează prin suferință, spre lumină, mămica noastră a ars de fiecare dată pănă în profunzime.
Ea a știut întotdeauna și în orice condiții să-și aleagă până la sacrificiu ceea ce i-a fost scump și drag, a știut să ne facă să înțelegem că important este nu numărul, ci calitatea celor care ne prețuiesc.
După oboseala necruțătoare, după un apocaliptic travaliu de suferințe, de zguduiri morale, de grele cumpene, înstrăinată de noi, cei care am iubit-o și prețuit-o foarte mult, arătându-i admirația și profundul nostru respect pentru inegalabila-i bunătate și iubire, ea a fost chemată de Tatăl Ceresc. Nu ne putem împăca cu acest gând. O așteptăm, o strigăm, o căutăm mereu să vină de undeva, dar…Ea continuă să ne vegheze de acolo, de sus, să ne protejeze și să ne călăuzească pașii noștri prin viață, care, pare un paradox, dar continuă.
O negură eternă ne-a cuprins sufletele, privirile, cugetele noastre, din clipa fatală când inimioara a refuzat să mai bată. De un an de zile trăim cu toții o stare de suflet de inimi lovite de o tristețe. Durerea pierderii și exilării regretatei mamei în lumea tenebrelor și a smeritelor noastre amintiri pentru totdeauna, n-are margini. La sfârșitul acestei săptămâni ne vom aduna cu toții acasă pentru a comemora un an de la trecerea în neființă a regretatei noastre mama. Peste porțiunea de pământ, dominată, de tihnă și tristețe din cimitirul din Drăgănești, unde și-a găsit repaus odihna de veci mama, va ploua necunten cu flori. Ele se vor așterne molcom peste movilița de pământ, de parcă ar vrea să ne sugereze un mesaj al lor, codificat de ceea ce-l leagă pe om de moarte, de trecut, prezent și viitor, de realitatea zilei și lumea umbrelor…
O asemenea stare ne sensibilizează pe noi, pentru că mămica a fost pentru noi un model de omenie, bunătate, generozitate, cumsecădenie, evlavie, demnitate, de sacrificiu în numele unor idealuri în care a crezut. Chiar la cei 83 de ani, prea zbuciumat îi era pasul, prea puțin împlinit somnul și odihnit sufletul.
Deși a trecut un an, noi continuăm să credem că mămica nu a murit. Ea a trecut în nemurire. Rămâne cu noi, cei rămași, să-i știm prețul, să-i știm a aprecia faptele sale săvârșite pentru noi, dar și pentru oameni.
Nu te vom uita nicicând, buna puternica și regretata noastră mămică. Amintirea dragostei tale și ecoul glasului blând și îndrumător te fac mereu prezentă, mereu alături în gândul nostru.
Dar suntem siguri că acolo, în împărăția cerului, nu vei fi singură, pentru că ai fost o creștină cu frică de Dumnezeu.
Odihnește-o Doamne, în pace și liniște pe regretata noastră mămică ANA VREME și elibereaz-o de zbuciumul ce i-a fost dat să-l trăiască. Fie-ți somnul liniștit, iar noi te vom pomeni cu neuitare.
Înstrăinați, îndoliați, îndurerați copiii, nepoții, strănepoții, fratele Tudor, rudele, vecinii
