Odinioară 24 august era serbată cu mare fast precum ”ziua eliberării Moldovei de fasciști și de sub ,,jugul românesc”. Firește, adepții PCRM și ai PSRM îi vor comemora în această zi pe ,,eliberatori”. Dar cea mai mare parte a populației, în special intelectualitatea de expresie românească consideră data de 24 august ca pe o zi de reîncepere a genocidului, a foametei organizate, deportărilor, în care au avut de suferit sute de mii de oameni. Nu voi prezenta mărturii și documente despre aceste evenimente, deja cunoscute de multă lume, dar mă voi opri la un eveniment, care necesită a fi cunoscut.
Conform arhivelor sovietice, în anul 1944, la Bălți existau două lagăre de prizonieri și un spital militar. Lagărul cu nr.103 activa în sectorul Pământeni, zona cimitirului evreiesc, și a funcționat un an de zile, iar spitalul militar special nr. 3376 a funcționat până la finele anului 1948. Al doilea lagăr nr. 33 era amplasat în zona mlăștinoasă de lângă râul Răuț, în zona fabricii de blănuri.
Drept dovadă servesc documentele de arhivă descoperite de Mihai Taşcă, doctor în istorie, cercetător la Institutul de Istorie al Academiei Naționale din Moldova. Iată câteva rânduri dintr-un proces-verbal descoperit de dânsul care vorbesc despre lagăr: Proces-verbal din anul 1949, iunie, 17, or. Bălți, RSSM
Comisia privind verificarea stării cimitirelor. … Ambele amplasate în or. Bălţi, RSS Moldovenească.
Ca urmare a inspecției s-a constatat: 
În cimitirul lagărului de prizonieri nr. 103 au fost înmormântați 2.361 de prizonieri. În cimitirul spitalului militar nr.3376 erau 218 morminte. Cimitirele au trecut din supravegherea Direcției comunale a orașului în paza secției de maliție a MAI a or. Bălți, prin actul din 17 iunie 1949 (se anexează). Semnăturile”
Un alt lagăr de prizonieri, înființat la Bălți în anul 1944, este cel de lângă râul Răut, care a funcționat 86 de zile. Locuitorii mai în vârstă din Bălți își amintesc de lagărul de prizonieri nr. 33, care era înconjurat cu sârmă ghimpată.
,,În acest lagăr de la marginea orașului Bălți, Basarabia, pe malul râului Răut, au fost împuşcaţi peste 10.000 (zece mii) de prizonieri, inclusiv din Basarabia, din raionul Sângerei…” Despre aceasta vorbesc documentele descoperite.
În manualele de istorie a URSS, din care am învățat la școală prin anii *70, era scris despre crima comisă de naziști, pe care au săvârșit-o la Katyn, unde ar fi fost împușcați 14 000 de prizonieri polonezi. Mai târziu s-a demonstrat că Masacrul de la Katyń a fost o execuție în masă a unor cetățeni polonezi de către NKVD, poliția secretă sovietică. Pe data de 26 noiembrie 2010,Duma de Stat rusă a recunoscut oficial că masacrul a fost comis la ordinul direct al lui Stalin.
În 1944, în cele două lagăre din orașul Bălți, au fost împușcați 12 567 (douăsprezece mii 567) prizonieri de către Armata Roșie, ceea ce, în timp, s-a dovedit a fi al doilea Katyn. Mulți nu știu adevărul despre aceste crime, dar istoria nu uită.
După căderea comunismului, rudele Basarabenilor uciși în lagărul din Bălți au făcut primele demersuri pentru a regăsi rămășițele pământești. Astfel, în anii 1991 și 1992, a început o adevărată campanie arheologică contemporană, scria ziarul ,,Curierul de nord” în frunte cu Valeriu Gorbul. Astfel au demarat primele investigații ale crimelor comise în lagărele de prizonieri de la Bălți. Dar, la scurt timp cercetările au fost stopate de autoritățile comuniste din localitate, iar ziarul a fost închis.
Din declarațiile celor evadați și ale altor martori oculari, s-a stabilit că ,,prizonierii au fost împușcați în ceafă de criminalii NKVD-ului sovietic și aruncați în șanțuri mocirloase, pe care tot ei le-au săpat’’.
Oamenii s-au îngrozit de cantitatea imensă de oase dezgropate. Craniile și oasele au fost adunate într-o piramidă imensă, apoi acoperită cu un strat de pământ. În vârful piramidei, la inițiativa lui Valeriu Gorbuli a fost construită o troiță care a fost sfințită la 7 mai 1992 de ÎPS Petru, actualul Mitropolit al Basarabiei, atunci episcop de Bălți. În fiecare an, în preajma Paștelui, rudele celor dispăruți în crâncenul lagăr sovietic, se adună, înălțând rugăciuni pentru sufletele celor dispăruți. (
Un alt martor este Gheorghe Baciu (a.n.1936) din satul Slobozia-Bălți, doctor în științe (1967), membru al Academiei Balcanice de Medicină Legală (2003), care își amintește de crimele inimaginabile, de cimitirul prizonierelor de război din anul 1944. Dumnealui mărturisește: ,,Învățam la școala feroviară din preajma fabricii de zahăr din Bălți. Îmi amintesc cum părinții vorbeau în șoaptă despre cele ce se petreceau acolo. Nu se poate șterge din memorie acest cimitir unde prizonierii de război erau uciși cu sânge rece, iar unii dintre ei mai erau încă vii și cu toții delaolaltă fiind aruncați în gropile săpate de ei înșiși.
La vârsta mea de 7-8 ani nu înțelegeam dimensiunea crimei comise. Mama mi-a dezvăluit alt aspect din viața tatei că era impus să sape gropi pentru înmormântarea celor uciși de sovietici. Țin minte discuțiile dintre ea și tata, cum cei uciși după ocuparea Blatului în 1944 erau înhumați în grabă, pe timp de noapte, în mai multe locuri din Bălți: în așa zisa Țărănia, un teren după Stadionul orășenesc și Maternitate. Acolo astăzi e amplasat un mic parc. Pe alții îi duceau în locuri mlăștinoase din preajma Răutului, lângă fabrica de zahăr. Iar pe alții, pe malul Răutului dinspre satele Singureni și Pelinia. Astăzi am ajuns la vârsta trecută de 80 de ani și îmi amintesc bine de cele întâmplate”.
Istoricii sovietici care ne-au falsificat istoria înțelegeau bine de ce o fac. Dacă unui popor i se fură istoria, limba, identitatea, el devine un popor fără memorie, fără demnitate, sortit dispariției. Aceasta doreau regimurile bolșevice. Dar aceasta doresc azi și unele forțe antinaționale. Ca exemplu:
Către această dată, de 24 august, sub conducerea fostului președinte comuniste-socialist Dodon s-a petrecut un ,,simpozion științific”, s-a editat o nouă ,,Istorie a Moldovei”, s-a turnat un ,,film istoric”, astfel încercând să ne falsifice iarăși istoria, așa cum au făcut-o bolșevicii. Academia de Științe din Moldova, România și alte țări au dezmințit aceste falsuri comise cu bună știință de ,,istoricii” și ,,lingviștii” statal iști din coloana a cincea. Istoria a demonstrat nu odată că adevărul iese la suprafață.
Valeriu Gorbul de la publicația ,,Curierul de Nord’’, Bălți, povestește cu durere în suflet despre piedicile puse de autoritățile comuniste la studierea și cercetările gropilor comune ale prizonierilor în masacrul de la Bălți.
