În primăvara anului 1992, media anunța despre evenimentele ce se desfășurau în stânga Nistrului. Polițiștii de sector plecau în teritoriu pentru câteva zile, iar la întoarcere relatau despre confruntările soldate cu victime.
Devenise clar că a început un conflict armat, atunci când din rândurile foștilor ostași în rezervă au început mobilizările. Din satul Pepeni au fost mobilizate 22 de persoane.
Situația în țară era tensionată, căci nu dispunea de armată, dar s-a încadrat în luptă cu forțele separatiste ale cazacilor, care erau bine echipate. După prima săptămână de luptă, unul dintre ei s-a reîntors încărunțit. Seara, sătenii priveau „Mesager” – ediție informativă care relata situația de pe front, rugându-se pentru ocrotirea sătenilor noștri. După luptele de la Bender, din iunie 1992, combatanții s-au întors acasă răniți, contuzionați, dar vii. La câteva săptămâni, o veste tristă a afectat familia lui Gheorghe și a Anei CERNEI, precum că, mezinul Vasile a dispărut fără urmă după bătălia din Bender.
După absolvirea gimnaziului, fiind înrolat în armata sovietică, Vasile a trecut pe la Comisariatul Militar Sângerei, pentru a se înregistra. Apoi, după câteva zile petrecute cu părinții și rudele, este trimis la luptă. Au trecut zile, luni, iar fiul nu se mai întorcea.
Tatăl său, Gheorghe a început căutările. A deschis ușile…
continuarea o veți citi în numărul 10 al ziarului din săptămâna aceasta
Poză-simbol
