DISTRIBUIȚI

În imagine: Pictorul Leonid Popescu în ospeţie la mama sa,
în vârstă de 95 de ani

Ne-am înțeles cu Leonid Popescu, pictor, Artist al Poporului, să ne întâlnim la Sărăteni cu mama sa, Alexandra, care a împlinit recent 95 de ani. Împreună cu soțul Anton Popescu au creat în 1947 o familie prin excelență exemplară, unită prin dragoste și respect reciproc, în care s-au născut și au crescut cinci copii. Moșul Anton nu mai este de câțiva ani, iar mătușa Alexandra își duce în tihnă viața, rămânând permanent cu ochii la poartă în așteptarea copiilor și a nepoților.

Mică la stat, dar cu privirea senină și semeață, mătuşa Alexandra ne-a întâmpinat zâmbitoare. A început să-și depene amintirile de pe când era copilă, în satul vecin Ţânţăreni, menționând că tinerețe de fapt nu a mai avut, i-au furat-o ocupația sovietică, războiul, dar și alte necazuri care s-au ținut șirag.

„Moşul Ștefan a ars de viu în închisoarea din Orhei”
Afirmă că cine nu a trăit până la 1940, adică până nu au venit rușii, nu a știut ce-i viața cu adevărat. În perioada interbelică lumea a trăit bine pentru că a avut pământ repartizat de către Statul român basarabenilor în cadrul Reformei agrare din 1921-1923. În opinia dumneaei, „nivelul de trai nu-l măsori doar cu numărul de perechi de botine de glanț de pe stelajul din tindă – traiul bun înseamnă să ai pământ de pe care să te hrănești și să-ți crești copiii în pace și liniște, să lași mătura în ușă atunci când pleci de acasă, fiind sigur că nimeni nu te va prăda. Dar de când au venit rușii, toate s-au întors pe dos…”, zice gânditoare interlocutoarea mea.
Alexandra era din familia Popa de la Țânțăreni, apreciață în ”Anuarul SOCEC al României Mari” ca mare proprietară de oi și negustoare de lână și brânzeturi. Dânsa mai păstrează o fotografie cu unchii și mătușile. Spune că soțul mătușii Stepanida, Ștefan Stratulat era cel mai mare proprietar de oi din zonă, avea circa 3000 de capete (le cunoștea pe fiecare) și ține bine minte momentul când acela a fost arestat de sovietici:
”Moșul Ștefan era unul din cei mai înstăriți oameni din sat, pentru că muncea foarte mult, nu avea alte griji decât stâna lui. Encavediștii l-au ridicat bolnav din pat, l-au urcat într-o ”polutorcă”, luând cu ei patefonul şi mașina de cusut, unicele lucruri mai scumpe din casă.

Continuarea citiți în n.14 din 25 martire 2022