DISTRIBUIȚI

Descendent din neamul vestitului publicist și om politic Pan Halippa, jurnalistul publicist și omul de creație Andrei Luțcan, a activat mai bine de trei decenii la ziarul local din Sângerei. Este membru al Uniunii Jurnaliștilor din Republica Moldova, autor al mai multor scrieri și poezii pline de Dumnezeu.

De peste zece ani, văduvit de lumina vederii, rămâne un model al omului biruitor, iar creația sa devine și mai profundă. La candela aprinsă a inimii Andrei Luțcan continuă să dea formă frumoasă cuvântului, să vadă, să simtă și să creeze în noapte versuri pline de culoare și lumină.
Am lecturat cărțile sale. Ele prezintă interes, rândurile sale sunt stropite cu lacrima sufletului: „ De ce…Doamne,/ Nu pot vedea cerul senin,/ Și nici privi la icoane…”
Evident, Andrei Luțcan, fiind dotat cu inteligență, care-i dirijează soarta, este un intelectual, care, precum valul mării, nu se va opri niciodată, purtat de dragostea de oameni și de neam, pe care-i iubește enorm.
El acceptă floarea vieții cu binecuvântare Domnului, cu toate umbrele ei, confirmând: ” Viața-i dată omului/ Precum rodul- pomului/ Cât e tânăr înflorește,/ Apoi se tot vestejește.”
Când îi citești poeziile, guști din bucuria simplă a omului truditor, care nu se lasă pe tânjală. Ancorat în realitățile vieții de zi cu zi, pe când mergeam împreună cu autorul prin satul de baștină, rostește inocent, cu sufletul la gură: „Satule cu crini la poartă…/ Satul meu u trei hârtoape/ Și dealul Țigan aproape,/Pe podișul așezat, Țâplești…”
De teamă să nu o piardă, își păstrează atent obârșia în poeme, ca pe o oază a propriei personalități: „ O soră și cei patru frați/ Din familia Luțcan,/ O viață au fost marcați,/ Că-s nepoții lui Halippa Pan,/ Mama lor și bunica mea/ Xenia Halippa era…”

Continuarea citiți în n.33 din 20 august 2021