24 februarie 2022, ora cinci și șapte minute dimineața. Într-un discurs desprins din manualele de propagandă, Vladimir Putin anunță începerea așa-zisei „operațiuni militare speciale” care urmărește „demilitarizarea” și „denazificarea” Ucrainei. Gloanțele și praful de pușcă au înlocuit diplomația, sute de tancuri trec granița și încep cel mai mare război din Europa de după cel de-al Doilea Război Mondial.
Am decis să realizăm o operațiune militară specială. Scopul ei este de a proteja oamenii care timp de opt ani sunt supuși hărțuirii și genocidului din partea regimului de la Kiev”, a declarat Vladimir Putin, președintele Rusiei.
În acea dimineața, milioane de ucraineni au fost treziți din somn de explozii, iar sute de rachete, lansate fără milă, au distrus zeci de grădinițe, spitale și blocuri de locuit.
„Subliniem că nu Ucraina a ales calea războiului, dar Ucraina propune să se revină la pace”, a declarat Vladimir Zelenski, președintele Ucrainei.
Bombardamentele din Ucraina s-au făcut auzite și în R. Moldova. Cu toate acestea, mii de ucraineni au decis că aici le este cel mai apropiat loc de refugiu. Disperați și șocați de tot ce se întâmplă, aceștia au fugit din țara lor pe jos sau cu mașinile personale.
„M-am trezit la cinci dimineața din cauza exploziilor. Pur și simplu exploda ceva. Noi am strâns lucrurile și nu știam, dacă pe soț îl vor lăsa să treacă. El era gata să ne treacă pe noi peste graniță. Rusia a atacat Ucraina. Orașul Umani, practic, nu mai există pentru că acolo rachetele zburau în case și omorau”, a spus Olga Siorchina, refugiată din Ucraina.
Încă din prima zi a războiului, activiștii și voluntarii din Bălți s-au mobilizat pentru a ajuta ucrainenii care veneau în Republica Moldova și nu știau unde vor dormi și ce vor mânca.
„Noi nu eram pregătiți să facem față crizei refugiaților. Nu știam ce o să fie la noi, ce o să fie mâine, întrucât se zvonea că ar putea să se întâmple anumite neplăceri și în Moldova. N-au fost granturi atunci, donatori mari sau experți, n-a fost nimeni. Noi, câțiva oameni, ne-am adunat împreună și am început să vedem cu ce putem ajuta. Am organizat Centrul logistic care a început cu multe probleme. Până ne-am organizat, până am găsit înțelegere de la autoritățile locale”, a precizat Diana Grosu, președinta Asociației pentru Drepturile Omului, Lex XXI.
„În primele zile ale războiului a fost multă dezinformare, iată de ce, împreună cu sora am decis să creăm un site unde va fi publicată informație veridică. Inițial, site-ul era mai amplu, acolo se regăseau informații despre cum să obții statutul de refugiat, asistență medicală, contacte utile, informații despre unde se pot caza gratuit sau contra plată, unde sunt locuri libere. Acest site web l-am configurat în QR code pe care l-am printat și distribuit prin toate hotelele, căminele și cafenelele, ca fiecare om care venea în Bălți să aibă imediat acces la informații veridice”, a spus Ana Trincanu, activistă civică.
Și primarii din nordul țării au fost nevoiți să se adapteze din mers la noile condiții: să adăpostească mii de refugiați, să facă față unei crize umanitare fără precedent, dar și să-și protejeze în continuare proprii cetățeni.
„A trebuit din mers să ne schimbăm anumite politici locale. Un etaj întreg al Parcului Industrial „Edineţ” până în ziua de astăzi este folosit pentru Centrul Regional pentru refugiați. În primele luni de război, l-am folosit ca cantină socială pentru cei tranzitoriu unde am hrănit până la 2200 de refugiați zilnic. Noi am fost intermediari între cinci vămi ucrainene și două vămi românești, cea de la Costești și Lipcani unde, inclusiv, non-stop duceam mâncare și pentru băieții de la Poliția de Frontieră”, a declarat Constantin Cojocaru, primar de Edineț.
Oamenii de rând, instituțiile de stat și agenții economici s-au solidarizat cu cetățenii ucraineni și au demarat numeroase campanii de colectare a ajutoarelor.
„Moldovenii ne-au ajutat din toată inima cu produse alimentare, scutece, hârtie, mâncare pentru animale. Ei ajută refugiații să se restabilească psihologic, și să înceapă să trăiască din nou un mod de viață normal”, a spus Șerbak Leonid, refugiat din Ucraina.
„Cele mai multe produse le-au adus oamenii și agenții economici, pentru ce le mulțumim. Din această perspectivă Moldova a fost cea mai pregătită la nivel de element uman”, a adăugat Constantin Cojocaru, primar de Edineț.
„Noi am avut zile în care am servit peste 600 de oameni cu pachete alimentare. Am avut zile în care cozile erau foarte mari. Toată lumea s-a dus cu punga plină cu fructe, legume, cașcaval, produse lactate. Am avut perioade în care am dat colete foarte consistente”, a menționat Diana Grosu, președinta Asociației pentru Drepturile Omului, Lex XXI.
Uniunea Europeană a făcut front comun cu partenerii săi pentru a ajuta Republica Moldova, o țară afectată de un război la graniță și antrenată în gestionarea unui șir de crize, precum cea energetică, provocată de șantajul Moscovei. Astfel, în perioada octombrie 2021 – decembrie 2022, UE a oferit R. Moldova ajutor în valoare de peste 840 de milioane de euro.
„Solidaritatea europeană faţă de Republica Moldova este de neclintit, așa cum moldovenii au demonstrat o solidaritate fermă față de refugiații ucraineni. Moldova este o ţară mică, dar cu inimă mare”, a declarat Ursula Von der Leyen, Președinta Comisiei Europene.
Războiul din Ucraina a schimbat radical conținutul pe care îl livrează sursele media din Republica Moldova. De la începutul războiului, echipa NordNews a realizat zeci de materiale despre invazia Rusiei în Ucraina, dar și a difuzat emisiuni și interviuri cu jurnaliști, experți, politicieni ucraineni și ruși, printre care Alexei Arestovici, Mihail Podoleak, Dmitri Gordon și Iulia Latînina.
„Principalul este să te obișnuiești cu faptul că spusele lui Putin, 99,9% – sunt minciuni. Tot ce spune acesta – este o poveste falsă despre ceva”, a declarat Mihail Podoleak, consilierul biroului prezidențial de la Kiev.
Odată cu intensificarea acțiunilor militare ruse în Ucraina, în Republica Moldova s-a intensificat și fenomenul știrilor false, unii cetățeni de-ai noștri căzând pradă propagandei Kremlinului.
„Sunt pentru distrugerea Odesei, nu a Odesei în sine, a orașului, ci a drumului.”
„Vladimir Putin va face corect dacă vă ajunge până aici.”
„Aceasta nu este o invazie, este doar un răspuns la Donbas și Lugansk. Acolo poporul rus a fost batjocorit timp de 8 ani”, au spus oamenii.
Au urmat luni de consiliere psihologică, asistență medicală, servicii juridice și consulare, când ecoul războiul a fost simțit și în punctul extrem de nord al Republicii Moldova, Naslavcea, atunci când o rachetă lansată de Rusia și doborâtă de sistemul antiaerian ucrainean a ajuns în coastele caselor din localitate.
„Îmi vor da ajutor doar câțiva lei, dar trebuie să vină meșterii să repare. Și aici, peste tot s-a stricat. Ușile s-au deschis. Ușile eu le-am închis. Nici nu am intrat încă acolo.
—Putem să intrăm și noi?
—Desigur.
—Totul e deschis. Doamne, nu m-am gândit. S-au deschis singure. Când am plecat dimineața am închis totul”, a povestis Olga Smecec, locuitoare Naslavcea.
La o lună distanță de la incidentul de la Naslavcea, pe 5 decembrie 2022, o altă rachetă a căzut la doar 200 de metri distanță de câteva case din satul Grimăncăuți, raionul Briceni.
„A fost o explozie puternică. Imediat m-am gândit că a căzut o rachetă în apropiere de noi. Apoi, a explodat încă o data mai puternic. Am înțeles că e rău. Credem că este o rachetă rusească. Ucraina nu are de ce să arunce explosive.”
După un an de la declanșarea războiului din Ucraina, din cei 750 de mii de cetățeni ucraineni care au traversat granița cu Republica Moldova, peste 100 de mii au rămas la noi în țară. Este și cazul lui Serghei Ciaplin care nu a crezut că va fi nevoit să lase tot ce-a agonisit o viață și să-și părăsească țara natală.
„A trecut un an de la începutul acestui război. Ce a fost cel mai dificil în acest an?
-Acest lucru e până în ziua de astăzi: să mă culc și să mă trezesc. Vrem acasă în fiecare zi. Acasă (în Ucraina – n.r.) am gospodărie, afacere, un job, doi feciori de 36 și respectiv 40 de ani care aleagă și apără cum pot țara noastră. În Ucraina au rămas nepoții, dar și tot ce-am agonisit o viaţă, casa, apartamentul, dar și mama de 82 de ani”, a declarat Serghei Ciaplin, refugiat din Ucraina.
Pentru a fi cât mai aproape de conaționalii săi, Serghei s-a angajat în cadrul Asociației pentru Drepturile Omului „ Lex XXI”.
„De la 8 dimineața până la 8 seara mă ocup cu oamenii, le duc refugiaților prânzuri, sunt trainer și educător în centrele noastre pentru copiii ucraineni. Am dus de nenumărate ori copiii și maturii la excursii”, a adăugat Serghei Ciaplin, refugiat din Ucraina.
Și Victoria Belaia muncește de zor la organizarea activităților educaționale și distractive pentru copiii ucraineni.
„Lucrez cu tinerii, noi găsim o limbă comună, avem același vibe. Petrecem timpul împreună, nu e un centru clasic unde se fac lecțiile, dar copii se conectează online și învață la distanță din motive clare. Practicăm jocuri de masă, acum când timpul de afară ne permite ieșim în parc, ne plimbăm. Vi s-a povestit și despre excursiile noastre, pregătirile de sărbători și concerte”, a conchis Victoria Belaia, refugiată din Ucraina.
A trecut deja un an, un an greu pentru întreaga lume, dar mai ales pentru ucrainenii care vor să revin acasă sau care se află în țara lor stând mai mult prin ascunzișuri. Războiul a luat viața a peste 145 de mii de soldați ruși și peste 100 de mii de luptători ucraineni și civili. Și mai grav este că tot mai multe voci susțin că Putin nu se va opri doar în Ucraina.
