Aceasta este cea mai importantă sărbătoare a creştinilor: Paştele cu Răstignirea lui Isus (Vinerea Patimilor) şi Învierea (Duminica Paştelui). Şi totuşi ce s-a întîmplat cu adevărat în acest timp? Cine a fost Isus, cum a ajuns el de a fi trădat şi răstignit pe Cruce, ce taine se ascundeau după culuse?
Istoricii văd în Răstignire un complot, un omor motivat politic. În aseastă publicaţie descrie istoricul Iosef Nyary intenţia ascunsă a acestei crime comisă din frică, lăcomie şi fanatizm.
Astăzi partea 1: Întrarea lui Isus în Ierusalim şi de ce preoţii cei mai de seamă au hotărît să-l omoare.
Locul acţiunii criminale e oraşul Ierusalim, anul 30. Oraşul este un centru de revolte: Doar pe un teritoriu de numai un km² locuiesc 30.000 locuitori. Preoţii şi nobilimea îi urăsc pe ocupanţi, complotiştii planifică răscoale, trădătorii jăfuesc poporul. Ura aţâţă evreii împotriva cetăţenilor neevrei, localnicii împotriva străinilor, săracii împotriva bogaţilor.
În loc de a merge sus pe un cal, Isus simplu de tot călare pe un măgar întră în Ierusalim. Poporul îşi aşterne hainele şi frunze de palmier înaintea Lui. Noi mai numim această zi Duminica Floriilor.
Sărbătoarea Paesah („Paştele evreesc”- simbolizează eliberarea din robia egipteană) aduce oraşul la starea unui butoi cu pulbere: Fiecare Israilitean începând cu vârsta de 13 ani e dator în această zi să jertvească în templu. 150.000 de credincioşi sosiţi de la o depărtare ca Maroco sau India se găsesc în oraş.
Aceasta e afacerea anului. În templu aşteaptă 18.000 de miei. Credincioşii au dreptul numai cu bani evreeşti să-i plătească şi casa de schimb din curtea de alături încasează taxe înalte. Cel mai mult câştigă preoţii cei mai de seamă.
Alături de jertvele mari pe care israilitenii le aduceau la sărbătoarea izbăvirii lor din robia faraonului simulează mai totdeauna un fals profet în calitate de „Mesia” care era ca un eliberator aşteptat de popor. Întocmai asta nu şi-o doreau nobilimea şi preoţimea, fiindcă supraputernicul imperiu reacţiona permanent cu o brutală violenţă la revolte.
Guvernatorul Roman Pontius Pilatus – un vechi militar este deja sosit din cazarmele de la ţărm cu şase sute de legionari în capitală. Ei sunt mercenari, majoritatea greci, egipteni şi arabi, care urăsc evreii.
Cel mai mult ii teamă guvernatorului de Isus: Dulgherul din Galilea a devenit în trei ani cel mai popular dintre predicătorii călători, necătând la cerţile cu atotputernicile instanţe religioase. Deja de luni de zile îl urmăresc pe el preoţii cei mai de seamă cu ajutorul agenţilor. Unul din ei este Iuda.
Încă în februarie vroiau stăpânitorii Să-l lichideze, dar Gonitul s-a ascuns 40 zile în pustiu: El înţelege că trebuie să moară, dar el vrea ca să fie răstignit la sărbătoarea Pesah – ca un adevărat miel de jertfă.
La 2 aprilie 30 Isus se prezintă. El este recunoscut la porțile templului de compatrioții din Galilea, care au izbucnit în hohote de bucurie. Speranțele religioase se contopesc cu așteptările politice: „Binecuvântat să fie Regele, care vine în numele Domnului”, striga mulțimea. Crengile de palmier din mâinele oaspeților sărbătorii se transformau din simbolul păcii, în simbolul libertății, ca la macabei, care cu 150 ani în urmă printr-o răscoală sângeroasă au ieșit de sub dominația grecilor.
De asemenea Isus își alege un simbol: El nu vine călare pe un cal, care este înalt, ci ca un rege paşnic şi blând, călare pe o măgăriță, întocmai așa cum a prezis profetul Zaharia cu 500 ani în urmă.
Continuarea citiți în nr.11 din 12 martie 2021
